Torino
|
|
Pagina are nevoie de ajutorul tău. Te invităm să contribui cu informaţii relevante despre oraşul Torino. |
Cuprins |
Torino - scurtă descriere
Când spunem Torino ne gândim la bine cunoscuta echipă de fotbal Juventus Torino sau la controversatul giulgiu căruia i s-a dus vestea în întreaga lume. De fapt, Torino este cunoscut şi pentru intensa activitate industrială, şi nu în ultimul rând, pentru arhitectura barocă. Tot aici s-a dezvoltat şi s-a dus la bun sfârşit, ideea de unificare a Italiei. In 2006 oraşul a găzduit Jocurile Olimpice de iarnă.
Istorie
Oraşul s-a dezvoltat sub influenţa tribului de origine celtică, numit Taurini, care a dat şi numele viitorului oraş. Mai apoi, s-a dezvoltat în perioada romană, devenind un punct militar. Totul s-a schimbat în 1574, când vestita dinastie de Savoya a ales ca reşedinţă oraşul Torino. Sub îndrumarea lor şi a doi arhitecţi pricepuţi, Guarino Guarini şi Filippo Juvarra, oraşul a înflorit luând noua înfăţişare în stil baroc. Familia de Savoya a fost unul dintre factorii unificării Italiei în anul 1861. Casa de Savoya a domnit peste Italia unită timp de 85 de ani, până la sfârşitul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Au condus ca monarhi Victor Emmanuel II, Umberto I, Victor Emmanuel III şi Umberto II. Din secolul XX, oraşul s-a dezvoltat din punct de vedere industrial şi a oferit multe locuri de muncă.
Vremea în Torino
Deoarece oraşul se află în partea de nord a Italiei, clima este diferită faţă de restul ţării, fiind una temperată. Datorită influenţei Alpilor, se abat vanturi reci şi precipitaţii abundente din luna aprilie pana în luna iunie. Temperatura dintre iarn[ şi vara este înregistrată cu diferenţe foarte mari. În lunile de vară temperatura maximă este de aproximativ 28-30 de grade Celsius, iar iarna este de maximum 10-12 grade Celsius. Temperatura minimă înregistrata în timpul iernii, poate ajunge şi la -2 grade Celsius. Lunile propice pentru vizită sunt iulie şi august.
Obiective turistice în Torino
Museo Egizio
Muzeul Egiptean este demn de comparaţie cu muzeul din Londra sau chiar cel din Cairo şi este printre cele mai importante muzee din Italia. Moştenirea acestor comori egiptene provine de la un consul francez de origine piemonteză, numit Drovetti Bernardino, care a fost implicat în războaiele napoleoniene din Egipt. Aşadar, vorbim despre o moştenire bogată de statui, sarcofage, obiecte legate de meşteşugul ţesutului, amulete, mumii, cât şi o colecţie de papirusuri, incluzând cea mai veche hartă topografică din lume. Piesele de rezistenţă sunt statuia lui Ramses al-II-lea şi Colossusul lui Sethi al-II-lea.
Preţ: € 7,50 pentru adulţi, pentru tineri € 3,50 şi gratis pentru copii.
Program: Marţi-Duminică 8.30-19.30 (ultimii vizitatori la ora 18.30). Închis lunea şi pe data de 25 decembrie.
Adresa: Via Accademia delle Scienze, 6, Torino
Galleria Sabauda
Obiectele din această galerie de artă au aparţinut familiei de Savoya şi au fost donate după unificarea Italiei din anul 1860. Din galerie fac parte lucrări ale şcolii piemontane şi italiene, de asemenea, lucrari flamande şi olandeze, şi colecţii dinastice. Cele mai importante lucrari, pe care le putem întâlnii sunt: „Patimile lui Hristos" de Hans Memling, „Mandona cu pruncul", „Copiii lui Carol I al Anglei" de Anton van Dyck, „Bunavestire" a lui Oratio Gentileschi. De asemenea, întâlnim lucrari de artişti precum Giovanni Bellini, Veronese, Fra Angelico, Filippino Lippi şi mulţi alţii.
Pret: € 4,00 adulţi, € 2.00 tineri şi gratis pentru copii.
Program: Marţi, Vineri, Sâmbătă şi Duminică 8.30-14.00. Miercuri şi Joi 14.00-19.30. Luni închis.
Adresa: Via Accademia delle Scienze, 6, Torino
Museo Nazionale del Cinema
Dacă vreţi să ieşiţi din turul muzeelor cu teme clasice, acest muzeu este destinaţia perfectă pentru un cinefil şi nu numai. Muzeul trece în revistă perioadele cinematografice italiene de la începuturi până astăzi. Are o abordare cu totul şi cu totul modernă şi experimentală, colectii cu fotografii, documente sonore, arhive, reviste şi costume purtate de actori celebri. Muzeul găzduieşte în fiecare an trei mari festivaluri: Torino Film Fest, Festival CinemAmbiente, Torino GLBT Film Festival. Documentarea este aici posibilă în bibliomediateca care este foarte bine dotată. Nu în ultimul rand, este recomandat să luaţi ascensorul pentru a avea parte de o imagine panoramică, de neuitat, asupra oraşului Torino. În secolul al XIX-lea, clădirea care găzduieşte muzeul era cea mai înaltă construcţie din lume, măsurând nici mai mult, nici mai puţin de 167 de metri.
Preţ: adulţi € 7,00, studenţi € 5,00, copii şi adolescenţi € 2.00
Program: Marţi-Duminică: 9.00-20.00. Luni închis
Adresa: Via Montebello, 20
Palazzo Madama
Palatul Madama este unul dintre cele mai impozante clădiri din oraş. Construirea palatului s-a facut pe vechi fortificaţii romane şi medievale, iar aspectul în stil baroc prezent astăzi a fost obţinut de catre arhitectul Filippo Juvarra, la cerinţele lui Marie Janne de Savoya. Faptul că atat ea, cât şi Marie-Christine de Franţa, mama lui Carlo Emanuel de Savoya, au locuit în el, palatului i s-a dat numele de „Madama”. S-a dorit executarea unei faţade complexe şi expresive în opoziţie cu o altă parte a castelului, care a rămas construită în simplitatea stilului medieval. În cadrul palatului se află Museo Civico d’Arte Antica, cu o bogată colecţie de picturi şi obiecte de artă, piesele de rezistenţă fiind „Portret de bărbat”, realizat de catre pictorul sicilian Antonello da Messina, şi volumul „Cartea orelor”. În fiecare lună sunt organizate festivităţi culturale cu teme precum istoria, sculptura şi pictura.
Preţ: 7,50 € adulţi, 6,00 € pentru tineri şi seniori, gratis pentru copii.
Program: Marţi-Sâmbătă 10-18, Duminică 10-20. Luni închis
Adresa: Piazza Castello
Palazzo Reale
Palatul regal a fost resedinţa principală a Casei de Savoya din anul 1646 până în 1865, iar astăzi face parte din patrimoniul UNESCO. De la acest palat pornesc străzile principale ale oraşului: Via Po, Via Roma, Via Garibaldi şi Via Pietro Micca. A fost îmbunătăţit în repetate rânduri, dupa bunul plac al fiecărui rege, aşadar, palatul este caracterizat prin trei stiluri arhitectonice, baroc, rococo şi neoclasic. Interiorul a încercat să accentueze istoria familiei de Savoya şi importanţa ei. După mutarea familiei de Savoya în Palazzo del Quirinale de la Roma, clădirea a devenit reşedinţă de locuit atunci când familia venea ţn vizită la Torino.
Preţ: € 6,50 adulţi, € 3, 25 pentru tineri şi seniori, gratis pentru copii
Program: Marţi-Duminică 8.30-19.30. Luni închis
Adresa: Piazzetta Reale 1
Giulgiul din Torino
Acest giulgiu ( în italiană „Sindone di Torino”) este o bucată de material făcut din in, cu o lungime de 4,36 m şi o lăţime de 1,10 m. Are imprimată imaginea unui bărbat care a suferit vătămari corporale. Este conturat şi portretul fizic al bărbatului, având urma unei coroane de spini pe cap. Acastă imagine ne duce imediat cu gândul la mântuitorul Iisus Hristos. Ţesătura controversată a avut multe denumiri de-a lungul timpului, cum ar fi „Sfantul Giulgiu”, „Cămaşa lui Hristos”. Majoritatea specialiştilor care au cercetat în amanunt giulgiul, spun că el este doar un artefact produs cu scopul de a atrage cât mai mulţi oameni de partea bisericii şi de partea adevărului confirmat de scrierile biblice. A fost datat ca aparţinând perioadei Evului Mediu, posibil între anii 1260-1390. Tocmai în această perioadă erau în mare anvergură obiectele sacre, cum ar fi moaştele, icoanele, lucruri care se presupuneau că au aparţinut sfinţilor, etc. Aşadar, această periodizare coinicide cu tendinţa specifică a acelor ani. Se spune că giulgiul provine chiar de la Ierusalim, apoi a fost adus în Cipru, apoi în Franţa, intrând în posesia familiei de Savoya în anul 1453. De aici numai un pas către numele ce avea să-l poarte. În anul 1694 a fost expus pentru prima oară în catedrală, iar în zilele noastre este expus din când în când. Lucrurile stranii legate de această bucată de ţesătură sunt în continuare neelucidate. Se spune că a fost spălată în repetate rânduri, însa culoarea (reprezentand sângele), nu a iesit. Alte surse spun că este mâna lui Leonardo da Vinci la mijloc, acesta având vaste cunostinţe de anatomie şi ar fi fost capabil să îl producă.. Un alt semn de întrebare este portretul. Pe material este portretul universal al lui Iisus Hristos cu părul lung, faţa prelungă, aşa cum este reprezentat pe majoritatea icoanelor. El ar fi putut avea oricare alte trăsături.Cu toate acestea, Biserica Catolică nu s-a pronunţat niciodată asupra veridicităţii giulgiului.
Redactor de pagina
|
| Călătoreşti la Torino? |
