Reportaj de calatorie - Baia Mare în Tunelul Timpului - Liliana Reszler
La pas prin Baia Mare
Intenţia mea a fost să privesc din nou oraşul prin lentila aparatului de fotografiat aşa cum au făcut-o predecesorii mei cu mulţi ani în urmă, să găsesc, acolo unde era posibil, locurile din care au pozat ei pentru a avea aceleaşi unghiuri, aceleaşi perspective si să pot astfel compara imaginile pentru a vedea ceea ce a rămas, ce mai dăinuie şi astăzi, dar şi ceea ce s-a pierdut iremediabil pentru că, într-un oraş, nimic nu este peren .
Nu voi regăsi parfumul acelor vremuri si nici nu voi trezi nostalgii, deoarece contemporanii acestor imagini s-au dus de mult, iar eu m-am bucurat pentru fiecare clădire rămasă, pentru fiecare mărturie scrisă în piatră de arhitecţii vremurilor apuse. Desigur faţadele s-au mai schimbat dar, ici şi colo, am regăsit câte o arcadă, câte o fereastră sau chiar unele acoperişuri rămase neschimbate .
Am considerat necesar să adaug mici comentarii care, poate, pentru unii constituie lucruri neştiute .
Circulus fori
Piaţa centrală a oraşului (Circulus fori ) este atestată documentar în 1472 şi este cunoscută de băimăreni sub denumirea de Centrul vechi . A fost martora principalelor evenimente petrecute de-a lungul istoriei oraşului. Imaginea prezentată este, probabil, una din cele mai vechi, dacă nu cea mai veche fotografie a pieţii oraşului .
Acoperisul baroc al Turnului Ştefan, care se înalţă în fundal, a ars în anul 1869 .
Vedere din latura sudica a centrului vechi
Se observă în partea dreaptă a imaginii o parte din coronamentul imensului platan ce domina piaţa la începutul secolului al -XX-lea.
Totodată se poate remarca noul acoperis in stil neogotic al Turnului Ştefan, lucrare finalizată în anul 1899 .
Imaginea Turnului Ştefan între anii 1869-1899.
O parte din partea sudică a Centrului vechi, unde în prezent se află Restaurantul Chez Philip.
În 1920 functiona Farmacia Widder.
Aceleasi clădiri treizeci de ani mai târziu. Se observă şi clădirea Primariei.
Aceasta fost construită înainte de 1790, a funcţionat ca han, “Vulturul negru“, iar între 1920 şi 1950 a fost sediul primăriei
Latura estică
Principalele clădiri de pe latura estică a Centrului vechi . Se observă Casa Elisabeta care, dupa datină, ar fi fost construită din ordinul lui Iancu de Hunedoara şi ar fi aparţinut lui Szilagyi Erzsébet, mama lui Matei Corvin .
Latura estică a Centrului vechi cu strada Vasile Lucaciu, fosta stradă Baia Sprie. Dupa clădirea veche a Primăriei ( dreapta imaginii ) în 1925 era o statie de benzină şi un garaj.
Vedere spre piaţa centrală de pe fosta stradă Baia Sprie, actualmente Vasile Lucaciu. Clădirile cu arhitectură remarcabilă pentru un oraş mic cum era Baia Mare, adăposteau la parter magazine, o farmacie şi atelierul de frizerie şi coafură “Elite”.
Partea nordica
În partea dreaptă a laturii nordice a Centrului vechi se găseste clădirea în care, în 1807, s-a născut actorul Lendvay Marton. În curtea acestei clădiri functiona prin anii 1930 tipografia Minerva. În stânga acestei clădiri se găsea un magazin fondat în 1788 şi care desfăcea produse şi unelte de fier, dar şi delicatese ( Casa Haracsek Vilmos )
Latura nordica a Centrului vechi, cu strada Podul Viilor, fostă 23 August, fostă Calea Traian, fostă Hid Utca.
Jos este o imagine, din 1905, a fântânii din mijlocul pieţei. Aici, pentru câţiva bănuţi, se putea cumpăra borcut adus de femei de la kilometri distanţă.
Partea vestica
În anul 1874 latura vestică a pieţei oraşului se remarca prin clădirea Hotelului Ştefan inaugurat în acelaşi an. În anul 1900 se iniţiază o modernizare a hotelului prin dotări cu instalaţii sanitare, dar în incendiul devastator din 12 august 1905 clădirea este distrusă alături de alte imobile învecinate.
La 1 august 1910, se inaugurează noul Hotel Ştefan cu o arhitectură mult diferită de a vechiului hotel. Hotelul găzduieste şi prima trupă de teatru a oraşului cu un prim spectacol în sala nouă la 5 noiembrie 1910, iar în seara de revelion la 31 decembrie 1910 se deschide primul robinet de apă din apeductul oraşului.
Clădirea mai găzduia şi cel mai select restaurant al oraşului, unde a luat masa şi Carol al II-lea, venit la Baia Mare pentru un concurs de automobilism .
La parterul laturii nordice a clădirii functiona cofetăria"Berger" vestită pentru produsele ei. Clădirea a fost proprietatea oraşului .
Casa Neumann din colţul nord-vestic al pieţei a fost martora incendiului devastator din 1905 şi a construcţei noii clădiri a Hotelului Ştefan de peste drum.
Turnul Ştefan
Tunul Ştefan, clădire emblematică pentru oras, este turnul-clopotniță al fostei biserici cu hramul "Sfântul Rege Ștefan. Prima atestare documentară a bisericii "Sfântul Ștefan" datează din 1347, însă construcția este inaugurată oficial abia în 1387. Turnul, construit din piatră masivă, a fost ridicat la inițiativa principelui Ioan de Hunedoara. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matia Corvinul. Este cea mai veche clădire din oraş.
Biserica romano-catolică "Sf. Treime"
Biserica romano-catolică “Sf.Treime” din părculeţul cunoscut sub denumirea de Ţinţirim sau Piaţa Cetăţii, a fost construită între anii 1717 – 1720. De remarcat sunt vitraliile .
Clădirea fostului gimnaziu catolic
Construcţia clădirii fostului gimnaziu catolic, construit din ordinul iezuitilor, a început în anul 1748. De-a lungul timpului şi-a păstrat destinatia de scoală, generatii de mici băimăreni trecându-i pragul.
Clădirea gimnaziului catolic si a sălii de sport al acestuia . După 1918, odată cu sosirea trupelor regulate ale armatei române din vechiul Regat s-a simţit nevoia unei biserici ortodoxe, sala de sport fiind tranformată în lăcaş de cult. Aşadar, este cea mai veche biserică de rit ortodox din oraş.
Aceeaşi imagine, din alt unghi, a gimnaziului şi a sălii de sport. În imaginea de jos se poate vedea forma iniţială a bisericii, reconstrucţia ei având loc prin anii 1980-1990.
Piaţa mică
Complexul Ştefan văzut dinspre Piata mică. Ani de zile, sub platanii de lânga clădirea minoriţilor se adunau cosaşii în căutare de lucru .
Imagine din 1906 a Pieţei mici din imediata vecinătate a pieţei centrale. Aceasta a fost locul de desfacere a legumelor, a zarzavaturilor aduse din satele învecinate. Târgoveţii găseau aici brutării, cârciumi dar şi mici magazine.
Aceeaşi piaţă trei ani mai târziu.
Cladirea Monetariei
O clădire de mare importanţă pentru istoria oraşului era Monetăria ( Minz-ul). Construcţia ei a început în anul 1734, a funcţionat ca monetărie până în anul 1864 când a ars. O bună perioadă de timp în clădire a funcţionat "Direcţia minelor". Astăzi adăposteşte Muzeul de istorie şi arheologie.
Strada 1 Mai
Actuala stradă 1 Mai a purtat mai multe denumiri : strada dr.Teofil Dragoş, Vár utca. Trecând de Biserica catolică şi de Casa Sării se putea ajunge la Cimitirul catolic şi la Piaţa Fânului – actuala Piaţă de alimente.
Strada 1 Mai, pe vremuri, era ceva mai animată. Aici era sediul Poliţiei de Stat, era şi un restaurant, Europa, pe partea dreaptă este o clădire în care a funcţionat Schola Rivulina. Pe această stradă a locuit şi dr. Teofil Dragoş, primul primar român al oraşului.
Tot pe str. 1 Mai, o clădire remarcabilă pentru istoria oraşului este actualul sediu al Muzeului de Artă. Pe arcada de la intrare se poate citi si acum anul 1748 - probabil anul terminării construcţiei. O perioadă de timp a servit şi ca depozit de sare, de unde şi numele de Casa Sării. A fost naţionalizată în 1948 şi până prin anii ’50 a găzduit Arhivele Statului, iar după aceea a găzduit Muzeul de Istorie, iar în prezent adăposteşte colecţiile de artă ale oraşului.
Alte clădiri
Clădirile de pe strada Crişan, Magyar utca, au adăpostit diferite institutii printre care şi Muzeul oraşului. Ulterior, în clădire au functionat Arhivele Statului, pentru ca acum să aibă destinaţia de restaurant – Casa Russu.
Biserica Reformată
Construcţia ei a început în 1792 şi a fost dată în folosinţă în 20 august 1809. Vizavi cu biserica se găseşte clădirea fostei Şcoli Reformate ridicată în anul 1860.
Biserica, acum 100 de ani, văzută de lângă vechiul abator al oraşului. Clădirea în care a funcţionat abatorul mai există şi astăzi.
Clădirea Cercului Cetăţenesc
Clădirea Cercului Cetăţenesc (Polgári Olvaso Kőr) înfiinţat în 1869. Clădirea a adăpostit de-a lungul timpului Cinematograful Flacăra, respectiv Casa Tineretului. Pe vremuri, în faţa clădirii era un părculeţ cu bustul lui Lendvay Marton. Pe locul părculeţului se înalţă astăzi clădirea Poliţiei locale.
Sinagoga
Sinagoga oraşului de pe strada Someşului ( Szombat utca ) este actualmente închisă, dar în anii interbelici în oras era o importantă comunitate evreiască.
Bastionul Macelarilor
Bastionul Măcelarilor are o istorie de peste 450 de ani. Este unul dintre cele şapte turnuri care consolidau centura zidului înconjurător al oraşului, construit în 1469 şi singura mărturie concretă a acestui zid care a rămas peste veacuri. Bastionul a fost zidit de Gaspar Dragyi, în anul 1547. Turnul avea menirea să apere oraşul în sectorul său, în mod special de către breasla măcelarilor.
Străzi şi pieţe
Strada Mihai Eminescu
Actuala stradă Mihai Eminescu, la începutul secolului al-XX-lea. În dreapta imaginii, fără să fie în cadru, se aflau Uzinele Electice Ganz – prima uzină electrică din oraş.
Veche fotografie, din 1913, a actualei străzi Vasile Alecsandri, Erdélyi-ut, cu vedere spre Piaţa Fânului.
Strada Valea Rosie
Strada Valea Rosie în dreptul parcului municipal. De-a lungul pârâului cu acelaşi nume se înşirau, pe vremuri, micile case ale minerilor.
Câmpia Claustrului
Câmpia Claustrului, Klastromrét sau Câmpia Tineretului a fost o bună perioadă de timp un loc de serbări câmpeneşti pentru băimăreni.
Iarna, balta existentă la capătul dinspre oraş, servea ca patinoar. În prezent în apropiere se află un restaurant (Chios).
Piaţa Fânului
Zona Pietei Fânului – actuala Piaţă de Alimente a fost, de-a lungul timpului, mereu animată, plină de efervescenţă, atât doar că locul căruţelor de odinioară a fost luat de autovehicule.
Până pe la sfârşitul anilor ’60, în spatele pieţei de alimente era o cale ferată folosită pentru scopuri industriale, dar până în anii ’50, din mica gară situată în apropiere se putea călători până în …Baia Sprie.
Vechea gara a orasului
Vechea gară a oraşului nu mai este de mult. Pe locul clădirii gării şi a peronului se găsesc acum McDrive-ul şi parcările, iar în locul liniilor de cale ferată se înalţă magazinul Maramureş.Totul s-a schimbat, doar turnul de apă, părăsit şi năpădit de iederă, pe vremuri atât de important pentru locomotivele cu aburi, asistă impasibil la schimbările din juru-i.
Mina Valea Rosie
Situată la capătul străzii Iuliu Maniu, Mina Valea Rosie este închisă de mult timp. În dreapta ei este clădirea Exploatarii Minelor Valea Rosie, care, actualmente, adăposteste o grădinită. Se poate remarca crucifixul de deasupra intrării care, practic, s-a păstrat intact.
Parcul oraşului
Parcul municipal a fost adeseori apreciat de cei ce vizitau oraşul. Se pare ca pe aceste locuri s-au plimbat poetul Petőfi Sándor, scriitorul Jókai Mór, dar poate că şi Nicolae Iorga sau alte personalităţi ce au vizitat oraşul.
Centrul Nou
Aşa arăta intersecţia străzii Coşbuc cu bd. Unirii la sfârşitul anilor ’50.
Clădirea impozantă din Centrul Nou a fost cunoscută sub mai multe denumiri printre care şi cea de Centrala Minelor. De la micul balcon al clădirii s-a adresat băimărenilor Nicolae Ceauşescu, la începutul anilor 1970, dar şi Ion Iliescu în 1991.
Redactor de pagina: Liliana Reszler
Înapoi la Baia Mare
Ţi-a plăcut acest reportaj? Scrie câteva cuvinte!
1 păreri si impresii
|
| 1 |
