Baia Mare
Baia Mare - Informatii generale
Asezare
Oraşul Baia Mare, reşedinţa judeţului Maramureş, este situat în N-V României, pe cursul mijlociu al râului Săsar, la poalele munţilor Gutâi, nu departe de locul "unde se agaţă harta în cui", cum spun unii. Situat în partea de vest a judeţului, în depresiunea Baia Mare, municipiul cuprinde şi următoarele localităţi: Blidari, Firiza, Valea Neagră, Valea Borcutului.
Teritoriul oraşului, datorită situării sale geografice, care include câmpie, dealuri, munţi şi văi şi mai ales bogăţiilor diverse ale solului şi ale subsolului, a oferit, din cele mai vechi timpuri condiţii optime dezvoltăţii şi menţinerii activităţilor umane.
Depresiunea Baia Mare se află la zona de contact dintre Platforma Someşeană şi Carpaţii Orientali, pe latura sudică a munţilor vulcanici Ţibleş şi Gutâi. Bogatele zăcămite de minereuri au rezultat în urma erupţiilor produse în vechime, tot pe raza lanţului vulcanic fiind identificate şi izvoare carbogazoase.
Bazinul băimărean cuprinde municipiul şi localităţile ce-i aparţin.
Vecinii oraşului: la N - Munţii Igniş, la S - comunele Recea şi Groşi, la E - Tăuţii de Sus, oraşul Baia Sprie, la V - oraşul Tăuţii Măgherăuş.
Populatia oraşului Baia Mare
Locuitorii oraşului au ştiut întotdeauna să trăiască în armonie, indiferent de etnie sau religie. La recensământul din anul 2002, locuitorii stabili ai oraşului erau în număr de 137976. Datorită condiţiilor economice actuale, multe persoane se mută la ţară, în satele şi comunele învecinate. De reţinut este faptul că aici trăiesc români, maghiari, ucraineni, germani şi persoane de alte naţionalităţi, care de-a lungul timpului şi-au păstrat tradiţiile şi obiceiurile.
Relief
Relieful este variat şi merită să fie menţionat, deoarece unele puncte pot reprezenta motive de ieşit în natură. La N şi E se ridică munţi şi dealuri: Dealul Morgău, Dealul Florilor (denumire dată de Matei Corvin, care a rămas impresionat de frumuseţea castanilor comestibili aflaţi în floare), Dealul Crucii (privit de sus are forma unei cruci), Măgura Ferneziului. Cele mai înalte forme de relief sunt munţii: Igniş, Gutâi, Creasta Cocoşului, Mogoşa. Dealurile şi munţii sunt despărţiţi prin văi înguste, orientate spre N-S, brădate de ape: Valea Ferneziului, Valea Sf. Ioan, Valea Usturoiului, Valea Roşie, Valea Borcutului.
Fauna şi flora
Datorită diversităţii formelor de relief, solului dar şi climei prielnice vegetaţia este bogată şi variată. Castanul comestibil este întâlnit pe suprafeţe destul de întinse şi creşte necultivat. Pe lângă diferite specii care sunt întâlnite şi în alte regiuni, vreau să amintesc şi despre Arborele de lalea (care încântă ochii trecătorilor atenţi la detalii) aflat în curtea Liceului de Artă. Datorită reliefului bogat şi fauna este bine reprezentată, de la ursul brun , cerbul carpatin şi până la veveriţa, care traversează fără sfială parcul minicipal sau execută exerciţii de acrobaţie prin copacii din curtea Liceului de Artă.
Rezervaţii naturale
Creasta Cocoşului, Cheile Tătarului, Rezervaţia fosilieră de la Chiuzbaia, Lacul Albastru (din Baia Sprie), Peştera Vălenii Şomcutei.
Sunt ocrotiţi prin lege castanii comestibili, care există doar în această zonă, reprezentând mândria oraşului, arboretele de gorun, Pădurea de stejar de la Bavna.
Vremea la Baia Mare
Depresiunea Baia Mare beneficiază de protecţia lanţului muntos, astfel se explică iernile fără viscole şi verile umede şi nu foarte calde. Precipitaţiile, însă, sunt mai dense decât în alte zone ale ţării.
Reţeaua hidrografica
Râul Săsar străbate oraşul Baia Mare în direcţia E-V, are o lungime de 31,6 km, colectând apele ce izvorăsc în munţii din apropiere. În apropiere se găsesc izvoare cu apă dulce şi minerală. Lacurile Bodi, Firiza şi Mogoşa, dar şi râul Lăpuş constituie locuri de agrement.
Cel mai important curs de apă din punct de vedere economic este cel al pârâului Firiza, cu o lungime de 26 km. Bazinul hidrografic al acestuia asigură apa potabilă a oraşului. În anul 1965 s-a construit un baraj de 52 m înălţime la Strâmtori-Firiza. Se practică din plin mersul cu cortul la baraj în timpul verii, mai ales de persoanele care caută distracţie pe bani puţini.
Baia Mare - Scurt istoric
Deşi oraşul are o vechime de peste şase secole de existenţă atestată istoric, temeliile lui trebuie identificate la începuturile mileniului I d. Hr, iar prezenţa omului primitiv în zonă datează din perioada paleoliticului superior.
Din epoca bronzului au rămas depozite deosebit de bogate. La săparea fundaţiei Spitalului de boli pulmonare, muzeografii au descoperit urmele unei aşezări din această periodă, precum şi diferite obiecte de ceramică. Locuitorii acestor teritorii au fost tracii, din care s-au desprins geto-dacii, care şi-au construit o civilizaţie proprie, cu trăsături distincte în cultura lumii antice. Epoca fierului este şi ea foarte bine reprezentată prin diferite obiecte: vasele de ceramică de la Lăpuşel, tezaurul de monede găsit la Mireşu Mare. În timpul ocupaţiei romanilor, Baia Mare şi împrejurimile ei nu au intrat sub dominaţia lor, aici trăind dacii liberi şi alte populaţii care aveau relaţii comerciale cu civilizaţia romană mult mai evoluată din provincia Dacia. În perioada migraţiunii popoarelor (sec.IV-VII), noile populaţii, printre care hunii, avarii, gepizii, goţii stabiliţi pentru anumite perioade au contribuit evident la dezvolatrea ulterioară a civilizaţiilor române, maghiare, germane. Bogatul material etnografic, folcloric, toponimic şi lingvistic dovedesc etnogneza, vechimea şi continuitatea românilor pe aceste teritorii.
Nu se ştie cu exactitate când şi cum a luat naştere oraşul Baia Mare, dar acesta se ridică drept un oraş medieval, un puternic centru minier, cu forme proprii de organizare, specifice oraşelor libere din acea perioadă. Prima diplomă ce aminteşte de localitate este o diplomă din 1327, unde apare numele de Zazárbánya (Mina Săsar).
Prima atestare documentară a cetăţii Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor) datează din anul 1329, când localitatea apare sub această denumire într-o diplomă privilegială emisă de Carol Robert, originalul s-a pierdut, dar s-a păstrat o transcripţie rezumativă din anul 1479. Tot de aici aflăm că împreună cu localitatea Medio Mons (Muntele Mijlociu, astăzi oraşul Baia Sprie), Baia Mare forma o unitate administrativă sub conducerea unui singur jude.
În 1402 este sfinţită Biserica romano-catolică Sf. Nicolae, pe lângă care funcţiona un azil pentru săraci şi un spital. În 1408 judele Omechim Janos donează prin testament localitatea Tăuţii de Sus azilului şi spitalului Sf. Nicolae, pentru întreţinerea oamenilor din oraş fără posibilităţi materiale.
În anul 1412 se înfiinţează în oraş prima breaslă, cea a croitorilor.
Într-un document din 1411 este amintită Monetăria din Baia Mare, unul dintre cele mai importante ateliere de acest gen de pe teritoriul Transilvaniei. În anul 1446, oraşul intră în posesia Corvineştilor, drept răsplată pentru vitejia domnitorului Iancu de Hunedoara, care i-a îndepărtat pe otomani. Alături de proprietăţile oraşului, aceştia primesc şi minele. La ordinele lui Iancu de Hunedoara începe construcţia Catedralei "Sfântul Ştefan", care avea o anexă impunătoare, "Turnul Ştefan". Biserica în stil gotic, ce poartă numele ocrotitorului oraşului este terminată în 1387, iar ultimele lucrări mai ample au avut loc sub conducerea lui Matei Corvin, care, în 1469, permite băimărenilor să îşi consolideze sistemul de apărare al oraşului, cu ziduri înalte, prin construirea de bastioane, şanţuri, porţi-turn şi palisade. Sistemul de apărare se pare că a fost finalizat pe la sfârştul secolului al XV-lea. Zidurile oraşului încadrau zona situată între râul Săsar la N, străzile Bicazului şi Olarilor la E, cimitirul catolic şi Piaţa de alimente la S şi străzile A. Mureşanu şi Rodnei la V. Zidurile erau construite din piatră şi întărite cu bastioane şi turnuri, care purtau denumirile breslelor: Turnum Măcelarilor, Turnul Cojocarilor, Turnul Roşu, Turnul Olarilor, Turnul Dogarilor etc. În afară de zidul din N, care era limitat de râul Săsar, celelalte ziduri ale oraşului erau protejate cu şanţuri, care se umpleau cu apă. Au mai existat douăporţi-turnuri, una pe strada Podului, alta în apropierea Pieţei Izvoarelor. Pe strada Vasile Lucaciu şi pe strada Gheorghe Şincai au existat două porţi mai mici cu pază permanentă. Astăzi mai există doar TurnulMăcelarilor. Sistemul de apărare a fost în mare parte distrus cu ocazia asediului din 1567, zidurile fiind reconstruite abia la sfârşitul sec. al XVI-lea şi începutul secolului al XVII-lea. În anul 1472 se pavează şi se canalizează străzile cetăţii Rivulus Dominarum.
În 1484, Baia Mare obţine dreptul paloşului, adică avea dreptul de a aplica pedeapsa cu moartea.
În anul 1517, Baia Mare este ridicat la rangul de oraş minier. Oraşul cunoaşte o vizibilă dezvoltare economincă, socială şi culturală.
În 1547 se înfiinţează "Schola Rivulina" (numele şcolii vine de la denumirea veche a oraşului), şcoala superioară care aparţinea cultului reformat. În 1613, aceasta se transformă în Collegium, activitatea ei desfăsşurându-se până în 1775. În 1692 se deschide primul Gimnaziu băimărean, care va funcţiona până în 1706, apoi redeschizându-se în 1719, când gimnaziul va dispune şi de o bibliotecă. Cea mai veche semnalare a învătământului orăşenesc din Transilvania datează din anii 1380, când pe lângă Biserica Sfântul Ştefan funcţiona o şcoală, iar magistratul oraşului era obligat să plătească un dascăl corespunzător în vederea instruirii copiilor.
În anul 1600 se bate la Monetăria din Baia Mare o medalie de aur în cinstea domnitorului Mihai Viteazu, drept răsplată pentru anularea unor datorii de către domnul valah, rezultând una dintre cele mai reprezentative piese de acest gen din numismatică.
În anul 1628 este semnalată pentru prima dată existenţa castanului comestibil.
Un nume important în istoria locului este cel al lui Grigore Pintea, zis haiducul Pintea Viteazul, care participă la lupta de eliberare a oraşului.
Apariţia primului ziar în limba romănă "Gutinul" are loc în anul 1889, un săptămânal social-literar şi economic (cu o pariţie de doar un an) condus de "editorul" Michail Molnar şi de "redactorul răspunzător" Gavril Sabo. Programul acestuia este publicat în numărul de probă, unde este enunţat clar scopul: stârnirea interesului pentru lectură. Domeniile abordate sunt: literatura, muzica, cultura.
Baia Mare sub dictatura comunistă
După cel de-al Doilea Război Mondial, se doreşte crearea de noi unităţi economice, modernizarea producţiei şi creşterea nivelului de trai a populaţiei, prin racordarea la gaz metan şi extinderea sistemului de alimentare cu apă, se introduce curentul electric în 1958. În 1954 se înfiinţează Orchestra Simfonică Minieră.
In prim plan se află şi sănătatea şi învăţământul, alocându-se sume importante pentru ridicarea nivelului cultural al maselor. Creşte numărul şcolilor, al grădiniţelor şi al creşelor. Se pune în funcţiune Bazinul Olimpic de înot, se construieşte Teatrul de Vară, lucrare finalizată în 1958. Se acordă o atenţie deosebită şi monumentelor: Statuia Minerului, Monumentul Ostaşului Român.
Se construiesc blocuri de locuinţe şi se pune accent pe înfrumuseţarea oraşului, Baia Mare căţtigând locul I la concursul de înfrumuseţare a localităţilor cu peste 50000 de locuitori. Reamenajarea Parcului Dimitrov (1954) cu noi alei, ronduri de flori, împrejmuirea cu gard de sârmă şi gard viu, amplasarea de bănci. Se organizează cursuri de alfabetizare a neştiutorilor de carte din întreprinderi (1955), frecvenţa fiind de 100%. În 1975 se organizează la Baia Mare faza naţională a olimpiadelor de fizică şi chimie. În 2 august 1975 s-a desfăşurat în oraş concursul internaţional de gimnastică "Prietenia", marele premiu fiind câştigat de sovietici. În 1987 se inaugurează Casa Tineretului.
Denumirea orasului Baia Mare
Inevitabil îi vine în minte cititorului întrebarea de unde vine vechiul nume al oraşului. Acesta este explicat de vechea ocupaţie a femeilor care îşi spălau rufele în râul Săsar, care la vremea aceea şi mult timp după era limpede şi se mai spune că puteau fi găsite bucăţi mici de aur care străluceau cu putere în apă. Explicaţia este dată de faptul că aurul se găsea atât în stare solidă, cât şi în componenţa minereurilor. Spălarea nisipului aurifer intra în atribuţiile femeilor, soţiile minerilor.Soldaţii unguri care invadaseră teritoriul la vremea respectivă au rămas impresionaţi de hărnicia şi frumuseţea doamnelor care se reflecta în luciul apei, neatingându-se de zidurile cetăţii. O legendă spune că femeile au eliberat apele îngrădite ale râului, salvând aşezarea de tătarii care invadaseră teritoriul în secolul al XIII-lea. În altă legendă aflăm că denumirea veche a oraşuluise datorează faptului că voievozii, care erau proprietarii localităţii, au dăruit minele soţiilor lor. O altă explicaţie a denumirii vechi a oraşului poate fi dată de faptul că domina, în afară de regină mai însemna călugăriţă. Aceste călugăriţe, care făceau parte din ordinul lumesc al franciscanilor, s-au regăsit şi pe teritoriul oraşului în a două jumătate a secolului al XIII-lea, perioadă ce ar corespunde momentului formării localităţii, care a fost străbătută de un pârâu ce ar fi secat în urmă cu multe secole. Alte legende spun că soţia regelui, împreună cu fiicele sale spălau aur în apa râului, de aici şi denumirea de Rivulus Dominarum. Primele documente amintesc de această aşezare, care avea denumirea de Zazarbanya, provenită, deci, de la râul Săsar.
A doua întrebare ce se impune este de unde vine denumirea actuală a oraşului Baia Mare. Aceasta reflectă ocupaţia principală din zonă, mineritul, "baie" însemnând "mină". Extracţia aurului, argintului şi a altor metale neferoase, mai veche de două mii de ani este în măsură să atribuie localităţii calitatea de centru minier şi denumirea de Baia (mina) Mare. În partea de N , la o distanţă de un kilometru de oraş, se afla Mina Dealul Crucii, aceasta numindu-se Nagyverem, Nagybagna. Este situată între Văile Sf. Ioan şi Usturoi, sub Dealul Crucii. Numele actual al oraşului este dat de numele acestei mine.
Denumirea oraşului pe parcursul anilor a fost: Civitas de Rivuli Dominarum (1329), Rivulus Dominarum(1332), Asszonypataka (1391), Castrum de Rivulo Dominarum (1489), Bagna (1564),Asszony Pataka, Frauenbach, Welka-Bagna (1828), Nagybánya, Asszonypataka (1851)
Baia Mare - sigilii medievale
Cel mai vechi sigiliu al oraşului Baia Mare are formă octoedrică cu diametrul de 6,9 cm, această formă este foarte
rară, pe teritoriul statului maghiar nu s-au mai găsit sigilii de acest fel. Acesta prezintă figura stilizată a regelui Sf. Ştefan stând pe o stâncă, îmbrăcat în haine regeşti şi purtând însemnele puterii. În peretele stâncii se poate observa un miner folosind dalta şi ciocanul. În partea dreaptă se află un alt miner într-o poziţie mai înclinată, împingând parcă o roabă. Pereţii stâncii sunt acoperiţi cu plante, iar pe cele două laturi se înalţă ramuri de foioase. Între liniile paralele ale octoedrului se află inscripţia: "Sigillum de Rivulo Dominarum. Mutuus amor civium optimum est civitatis firmamentum" (Sigiliul oraşului Râul Doamnelor.Virtutea cea mai de preţ a oraşului stă în iubirea reciprocă a cetăţenilor săi). Datorită dimensiunilor, acest sigliu se include în categoria sigiliilor cu amprentă mare.
Simbolistica este evidentă: Stânca reprezintă dealul aflat în partea nordică a oraşului, Dealul Crucii (numit pe vremuri Nagyverem, Nagybánya). Sf. Ştefan (I. István, rege ungur, 1000-1038) este considerat patronul, apărătorul oraşului, numele lui fiind folosit în denumirea mai multor instituţii: Biserica "Sf. Ştefan", Turnul "Sf. Ştefan", Restaurantul "Sf. Ştefan". Ramurile de copaci reprezentate în dreapta şi în stânga regelui reprezintă pădurile de foioase ce se întind în jurul oraşului. Cei doi mineri amintesc de primii locuitori, care, prin munca lor au contribuit la dezvoltarea localităţii. Datorită modului de execuţie, a proporţiilor perfecte, a prelucrării fine în cele mai mici detalii, sigiliul mare al oraşului este considerat cel mai vechi şi mai frumos exemplar rar din perioada medievală. Sigiliul datează de la mijlocul secolului al XIV-lea, dispărând în condiţii necunoscute la sfârşitul aceluiaşi veac şi găsit în anul 1904 de un cetăţean băimărean, care îşi săpa via.
A mai existat şi un sigiliu mic al oraşului, de formă rotundă şi având un diametru de 3,2 cm, care nu este la fel de bine executat, considerându-se că a fost realizat la Monetăria din Baia Mare. Are în comun cu sigiliul mare motivul stâncii (dealul) şi pe cel al minerilor. Ramurile sunt înlocuite cu viţa de vie. Inscripţia ce apare pe acesta este: "Sigillum Minus Civitatis de Rivulo Dominarum".
Viaţa economică în evul mediu
Apariţia şi dezvoltarea oraşelor, fenomen specific istoriei medievale, a avut ca o imediată consecinţă dezvoltarea economică a statului. Oraşul medieval apare datorită diferenţierii sociale a muncii, între viaţa agricolă, specific ţărănească şi cea meşteşugărească.
Având o puternică activitate pe plan economic, în oraş s-au dezvoltat următoarele bresle:
- breasla aurarilor şi a argintarilor, care de-a lungul secolelor şi-a câştigat un renume european, datorită hărniciei şi talentului de care au dat dovadă; prin atribuţiile deţinute, meşterii aurari şi argintari au contribuit la dezvoltarea economică şi socială a localităţii.
- breasla croitorilor - prima breaslă înfiinţată în oraş, în anul 1412; în 1626, la decizia magistraturii se prevedea ca activitatea "cârpacilor" (croitori din afara breslei) să se desfăşoare doar în Tăuţii de Sus, sub nicio formă în oraş;
- breasla cojocarilor şi blănarilor - prelucrarea pieilor şi confecţionarea îmbrăcămintei din blănuri cunosc o dezvoltare evidentă şi în Baia Mare; în 1457, cojocarii şi blănarii se înţeleg cu măcelarii pentru a primi un acont pentru cumpărarea mieilor, astfel fiind asigurată carnea şi pieile de miel; în 1580 în oraş existau peste 10 meşteri cojocari, care, datorită situaţiei materiale, ajung să ocupe funcţii importante în conducerea oraşului, cum ar fi un meşter pe nume Anton;
- breasla măcelarilor - încă din primele diplome acordate cetăţenilor de către diferiţi regi, măcelarii erau obligaţi să vândă carne şi alte produse din carne proaspede şi de bună calitate; măcelarii erau obligaţi să ajute cetăţenii la tăierea porcilor contra cost, în caz contrar primeau amendă;
- breasla olarilor - produsele meşterilor băimăreni erau confecţionate după tehnici avansate, având parte deo largă desfacere în oraş, dar şi în afara lui;
- breasla curelarilor şi a şelarilor - cetăţenii pot cumpăra piei doar de la meşterii pielari, excepţie făcând cele cumpărate pentru minerit;
- breasla pantofarilor - cizmarii băimăreni confecţionau cizme comune, regulamentul prevedea ca produsele fine să fie aduse din afară;
- breasla tâmplarilor şi a lăcătuşilor - la fel ca celelalte bresle ocupa monopol asupra meseriei pe teritoriull oraşului; buna purtare avea o mare importanţă, cel ce provoca scandaluri era exclus din breaslă;
Mai existau şi alte bresle de meşteşugari, care satisfăceau nevoile comunităţii. De remarcat este faptul că fiecare breaslă avea un sigiliu de diferite mărimi şi confecţionate din materiale diferite. Tiparele de sigilii ale breslelor băimărene au fost confecţionate de meşterii locali. Legendele erau scrise în limba oficială a statului, iar acestea conţineau titlul de oraş liber regal, alteori oraş minier sau erau folosite simboluri, dacă nu era suficient spaţiu.
Agricultura este mai puţin semnificaţivă în economia oraşului, datorită aşezării geografice şi a suprafeţelor arabile insuficiente, fiind promovat comerţul. Cultivarea viţei de vie pare să fi luat amploare, simbolul acesteia fiind insemnat pe sigiliul mic al oraşului.
Existenţa unui număr mare de locuitori de origine germană, în oraş apare o fabrică de bere, producţia fiind consistentă în anii 1600.
Comerţul a avut un rol deosebit, deoarece nu existau resurse pentru suştinerea traiului. Astfel, regii unguri au acordat anumite drepturi cu privire la libera circulaţie pentru procurarea alimentelor, la scutirea de impozite vamale, la dreptul de organizare aunui târg săptămînal şi a unui iarmaroc anual, unde negustorii şi breslaşii puteau să îşi vândă liber produsele. Locul de târg era centrul oraşului, denumit "Circulus Fori", astăzi Piaţa Libertăţii.
Ca oraş liber regal, în evul mediu Baia Mare a beneficiat de autonomie, fiind scos de sub jurisdicţia comitatului Satu Mare, prin privilegii regale. Localitatea era condusă de un sfat, apoi de un magistrat, având în frunte un jude primar.
Datorită politicilor domneşti care au sprijinit mineritul, privilegiilor regeşti de care a beneficiat, Baia Mare a ajuns unul dintre cele mai bogate oraşe medievale din zonă.
"Pintea a fost un viteaz mare. El a avut un cal năzdrăvan. Apoi, oamenii împăratului o vrut să-l prindă. El o stat călare pe cal, sus, pe Piatra Gutâiului. Calul o stat într-un picior de d-înapoi, că ş-amu se vede în piatră urma piciorului unde o stat calu. Apoi, odată o zburat calu de pă Gutâi, cu Pintea călare, colo, pă Vârfu -Ptietrii de cătă Şugătag; de-aiciuca, ca gându, o zburat pă Piatra Săpânţii. C-apoi viteaz ca acela n-o fost."
Oraşul Baia Mare apare menţionat în documente scrise încă din evul mediu, fiind cunoscut ca un important centru minier şi comercial dar şi o aşezare urbană dezvoltată care atrăgea atenţia trecătorilor străini şi prin frumuseţile naturale.
Cum se ajunge la Baia Mare
Călătorului, care doreşte viziteze oraşul Baia Mare, ori din ce parte s-ar apropia, fie dinspre V (Satu Mare), fie dinspre S, pe cale feroviară ori pe şosea (dinspre Cluj), i se întinde în faţa ochilor o minunată panoramă spre munţii la poalele căruia este aşeazat oraşul. Peisajul te atrage indiferent dacă eşti familiarizat sau nu cu zona, căci oferă adevărate spectacole naturale, unde culorile variază în funcţie de anotimp şi de momentul zilei. De la albul rece al iernii, trecând prin verdele crud (de primăvară) şi apoi matur al verii, se ajunge la nuanţele calde şi bogate ale toamnei care niciodată nu se epuizează. Dacă vii din ţinuturile Moldovei, prin pasul Tihuţa (pe şosea), până în Baia Mare, peisajul montan iţi oferă privelişti uimitoare. Pasul Gutâi ("dealul" care desparte Baia Mare de Maramureşul voievodal) îţi va atrage, cu siguranţă atenţia, deoarece vei baga de seamă că te afli într-un ţinut de legendă. Într-o curbă vei observa un monument plin de legendă, mormântul simbolic al lui Pintea Viteazul. Vara vei fi răcorit de aerul montan, te vei opri să iţi iei puţină apă de izvor pentru a-ţi continua drumul. Iarna, când seara se la repede, zăpada îngheţată de pe copacii aplecaţi îţi dau impresia că te aflii într-un ţinut ce aparţine unei alte lumi. Sclipirea de diamant a copacilor şi zăpada adunată la marginea drumului te deconectează de la timpul prezent. Atenţie! Iarna se poate întâmpla ca drumul să fie închis pe perioade scurte de timp din cauza zăpezii abundente.După parcurgerea unui drum prin munţi, vei intra în oraşul Baia Sprie, apoi vei trece prin Tăuţii de Sus şi vei intra în sfârşit în Baia Mare.
Transport persoane de la si inspre Baia Mare - Autobuze & Microbuze
La Baia Mare cu masina personala
Se poate călători spre Baia Mare cu maşina personală din orice parte a ţării, drumurile importante de intrare în judeţ fiind:
- Drumul E 58/DN 1C, din direcţia Ungaria (punct vamal), trecând prin Satu Mare, ajungând la Baia Mare şi continuând spre Cluj-Napoca;
-Drumul DN 18, din direcţia Vatra Dornei, trecând prin Borşa, Sighetu Marmaţiei (punct vamal cu Ucraina) şi ajungând la Baia Mare;
-Drumul DN 17C, din direcţia Bistiţa şi ajungând la Borşa;
-Drumul DN 19, din direcţia Satu Mare, trecând prin Pasul Huta şi ajungând la Sighetu Marmaţiei.
La Baia Mare cu trenul
Staţia CFR din Baia Mare are legături drecte cu destinaţii importante din vestul şi centrul ţării, cu Bucureşti şi cu Debrecen (din Ungaria), iar prin legături indirecte sunt accesibile toate oraşele ţării.
Informaţii: tel. 0262-952; www.mersultrenurilor.ro; e-mail: admin@cfr.ro
Zboruri la Baia Mare
Aflat la 8km de Baia Mare, aeroportul din oraşul Tăuţii Măgherăuş are zboruri directe operate de TAROM spre şi dinspre Bucureşti
Informaţii: tel. 0262-223394; www.baiamareairport.ro; e-mail: office@baiamareairport.ro
Serviciul public de transport in comun
În Baia Mare serviciul public de transport în comun este operat de SC URBIS SA.
Taxi
GALANT TAXI - tel. 0262-942; 0745-233822; 0723-442206
USI TAXI - tel.0262-949;
MARATAXI - tel. 0262-954; 0262-212021; 0740-216813;
TAXI SIROMEX
TAXI STOTAX -0262-953; 0262-229333; 0745-055244; 0724-009948.
Obiective turistice
Centrul vechi al oraşului, recent restaurat reprezintă o izbitoare mărturie a istoriei medievale a oraşului. Majoritatea monumentelor arhitecturale şi a muzeelor se găsesc în această zonă. Dacă doreşti să vizitezi Baia Mare sau Maramureşul, te poţi adresa la:
Centrul Judeţean de Informare Turistică Maramureş Info Turism
Baia Mare, str. Gheorghe Şincai, Nr.46 Tel: +40 262 206 113 Fax: +40 262 206 114 office@visitmaramures.ro
Parcul Municipal este situat la poalele dealurilor ce mărginesc oraşul în partea de N. Acesta oferă, pe lăngă o plimbare relaxantă şi alte posibilităţi de petrecere a timpului liber. In parc se află un chioşc pentru fanfară, un trenuleţ pentru copii şi un restaurant cu terasă.
Grădina Zoologică se află lângă parcul municipal şi este singura din zonă. Înfiinţată în anul 1950, Grădina Zoologică a expus la începutul existenţei sale exponate din România, ulterior colecţia de specii s-a îmbogăţit, ajungându-se la 37 de specii şi 200 de animale din toată lumea.
Adresa: Str. Petofi Şandor, nr. 28; tel: 0262-278998
Orar: Aprilie-Octombrie: 10-19; Noiembrie-Martie: 10-17.
Muzeul Judeţean Maramureş pune la dispoziţia următoarele servicii: biblioteca, asistenţă de specialitate pe domenii de activitate, ghidaje la cerere, lucrări de restaurare şi de conservare pentru obiecte aparţinând instituţiilor sau pentru cele din colecţii particulare, stand pentru comercializarea diferitelor obiecte.
Muzeul de Istorie şi Arheologie str. Monetăriei, nr. 1-3, tel/fax. 0262-211927, e-mail: muzeumm@rdslink.ro
Muzeul de Mineralogie
B-dul Traian, nr. 8, tel. 0262-227517, 0362-804124, fax. 0262-227517, e-mail: muzmin@muzminbm.ro
În prezent, mineritul a devenit istorie. A rămas în urma lui o rețea complicată de galerii ce străbat munții din regiune, o monetărie imperială devenită sediu al Muzeului Județean de Istorie și Arheologie, o statuie reprezentând un miner (opera lui Vida Gheza - 1956), amplasată în Piața Revoluției din Baia Mare și un Muzeu de Mineralogie, unic în lume.
Ziua de 6 Noiembrie 1989 a marcat un eveniment fericit în familia muzeelor din România - naşterea la Baia Mare a unui nou membru - Muzeul de mineralogie. Ideea organizarii unui muzeu cu un asemenea profil, de prezentare a mineralelor hidrotermale din zona Baia Mare, în care publicul să se poata instrui şi delecta, parcurgând o parte din bogata colecţie mineralogică, a prins contur dupa anul 1969, când a început constituirea colecţiei mineralogice în cadrul Muzeului Judetean Maramures, muzeu cu profil de istorie, artă şi etnografie, dar fără preocupări din domeniul ştiintelor naturii, pâna la acea dată.
Istoricul naşterii muzeului se poate urmări pe doua direcţii prioritare -creşterea numerică şi valorică a colecţiei de minerale, pe de o parte şi crearea muzeului actual ca instituţie de ştiinţă şi cultură oferită specialiştilor şi largului public, pe de alta parte. Colectia de minerale a început să se constituie din anul 1969 în jurul unui nucleu de minerale în numar de 1.502 bucati nedeterminate şi neinventariate, aflate de multi ani într-o magazie a Muzeului Judeţean Maramureş. Treptat, prin colectări din subteran, achiziţii şi donatii, colecţia a crescut numeric, ajungând în 1975 la 3.272 esantioane.
Timpul scurt, februarie 1988 - noiembrie 1989, în care s-a organizat muzeul a necesitat un volum de munca imens, implicând munca de conceptie, de proiectare, de aprovizionare, cu o multitudine de repere, în general deficitare, dar, vizitând acum muzeul, cu siguranţă a meritat întregul efort, căci oaspteţii, avizaţi sau simpli privitori vor aprecia frumuseţile şi valorile ce se desfăşoară în faţa lor.
Dezvoltarea spectaculoasă a colecţiei de mineralogie din cadrul Muzeului Judetean Maramures, a impus luarea din partea forurilor locale a unei decizii administrative, înfiinţarea unei noi sectii pe lânga cele de istorie, arta si etnografie - a secţiei de mineralogie, eveniment petrecut în anul 1976, act ce sta la baza ideii de organizare a unui Muzeu de Mineralogie în Baia Mare. Dezvoltarea acestei secţii a permis transformarea ei în muzeu separat, astfel ca la 10 Decembrie 1992 se decide înfiinţarea Muzeului de Mineralogie Baia Mare.Muzeul găzduiește o expoziție desfășurată pe 900 mp, în care sunt expuse peste 1.000 de eșantioane minerale, roci și fosile. În depozitele instituției se află alte 15.000 de piese. Muzeul de Mineralogie din Baia Mare este cel mai mare muzeu regional din Europa, multe dintre exponate fiind considerate unicate mondiale și valori de patrimoniu.
Denumirea neoficială, culturală prin excelență și unanim uzitată este Muzeul florilor de mină.„Floarea de mină este un eșantion mineral recoltat din subteran, monomineral sau format din mai multe minerale, posedând calități estetice deosebite datorită: concreșterii cristalelor, culorii, formelor, dimensiunilor de excepție ale unor cristale componente, care în totalitate fac ca piesa să fie bine individualizată față de celelalte”
La parter, expoziția de bază prezintă alcătuirea geologică a Nord-Vestului României, sistematica mineralelor hidrotermale și zăcămintele de metale neferoase de pe rama sudică a munților Oaș-Gutâi, precum și din Țibleș și zona Borșa-Vișeu.
La etaj, spațiul expozițional cuprinde piesele cele mai impresionante, pline de poezie și culoare, învăluite într-o muzică de ambianță ce creează un sincretism imagine-melos propice desfășurării unor acțiuni culturale de înaltă ținută - aici se desfășoară anual manifestarea de decernare a premiilor „Cărțile Anului”, organizată de filiala județeană a Uniunii Scriitorilor din România.
Zămislirea acestei instituții și transformarea ei într-un veritabil așezământ de cultură, este, dacă vreți, cel mai inspirat mod de a valorifica elementele istorice definitorii și întemeietoare ale acestui ținut, într-un obiectiv cu valoare culturală, devenit pe bună dreptate, un brand național și chiar european.
Denumire: AUR, CUART, BLENDA
Compozitie chimica: Au, SiO2, ZnS
Clasa: ELEMENTE NATIVE CARBONATI, SULFURI
Mina: CAVNIC, ROMANIA, BAIA MARE
Dimensiuni: 9/5/5 cm
Denumire: BARITINA
Compozitie chimica: Ba SO4
Clasa: SULFATI
Mina: CAVNIC, ROMANIA, BAIA MARE
Dimensiuni: 28/23/13 cm
Denumire: BARITINA
Compozitie chimica: BaSO4
Clasa: SULFATI
Mina: BAIA SPRIE, ROMANIA, BAIA MARE
Dimensiuni: 13/8/6 cm
( Articol de Chiorean Ioana şi Secui Cristian)
Muzeul de Etnografie si Arta Populara
str. Dealul Florilor nr. 1, tel. 0262-276895, fax. 0262-276333, e-mail: secretariat@etnografie-maramures.ro
Muzeul Satului
Muzeul are o intindere de 6 ha si este situat pe Dealul Florilor, in apropierea Parcului Municipal. Pentru organizarea acestui muzeu s-au depus eforturi enorme, deoarece un astfel de muzeu nu era dorit de cei care se aflau la conducerea tarii, acesta fiind inaugurat în anul 1984.
Gospodăria Petrova
Pentru muzeu, achiziţionarea acestei gospodării a fost foarte importantă, deoarece, arhitectonica este tipică perioadei, iar pe de altă parte păstrează vie memoria înaintaşilor. Aici s-a născut Dr. Gheorghe Bilaşcu,ce a înfiinţat Facultatea de Stomatologie din Cluj-Napoca.
Gospodăria Bozânta Mare
Aceasta casa este datata pe baza inscriptiei în chirilica de pe mestergrinda. Aceasta contine mai multe informatii legate de constructia casei precum si anul constructiei.(1847)
Primăvara iţi va încânta simţurile un peisaj extraordinar, care va avea în centru mugurii ce stau
să dea în floare şi în frunză. Vara, natura iţi va fi, de asemenea, aproape, iarba proaspăt cosită te va trimite în timpuri vechi, încât te vei simţi cu adevărat în spaţiul satului, unde oamenii lucrează de zor pământul.
Toamna nu te va dezamăgi absolut deloc, căci mirosul roadelor te va chema din nou să treci poarta acestui ţinut rustic. Iarna va domni o perioadă lungă de timp, iar zăpada adunată pe acoperişurile caselor îţi va da iluzia că te afli într-un ţinut de basm sau dacă vrei, în preajma sărbătorilor la sat, unde familia este împreună de fiecare dată.
(Kovacs Beatrix şi Ştefan Teodora)
Muzeul de Artă, str. 1 Mai, nr. 8, tel. 0262-213964, e-mail: muzeumm@rdslik.ro
Planetariul şi Observatorul Astronomic
Universul si misterele lui
Din vremuri străvechi, oamenii au început să-şi pună întrebări despre univers: Ce este universul? Cât de mare este el? Ce cuprinde acesta? etc. Corpurile cereşti au reprezentat o atracţie deosebită încă înainte de a fi studiate. Să nu uităm că în credinţele populare acestea au o simbolistică deosebită. De exemplu, în mitologia românească, stelele sunt nişte lumini palide ale raiului, candele pe care îngerii de noapte le aprind şi le sting în zori. Se mai spune că stelele ar fi corpurile în care au fost transformaţi îngerii pentru a nu putea fi seduşi de lucrurile pământeşti, dar pot să le admire. Interensant, nu? Şi tot în credinţele poporului român stelele ar fi părticele din sufletele oamenilor care la naştere urcă spre cer, veghind destinul celor din care s-au desprins. De aceea, când văd o stea căzătoare, bunicii noştri spun că cineva s-a mutat în tărâmul morţii. (Romulus Vulcănescu, Mitologie română)
Dacă intuiţia şi credinţa populară are şi a avut un puternic impact asupra fiinţei, nu a trebuit mult şi corpurile cereşti au constituit obiectul unor cercetări ştiinţifice. Aşa unii oameni au început să studieze spaţiul cosmic şi să găsească răspunsuri acestor întrebari. Aceştia au cercetat universul mai întâi de pe Pământ cu ajutorul unor instrumente special create în acest scop, dar nu s-au mulţumit cu atât şi au început explorarea şi în afara Pământului.
Cum au aparut planetariile?
Poate vă întrebaţi ce este acela un planetariu. Cu siguranţă toată lumea cunoşte sau a auzit acest termen care denumeşte totalitatea obiectelor care au scopul de a prezenta planetele din sistemul solar, alături de alte corpuri şi sisteme de corpuri cereşti.
Primul planetariu a aparut în sec. al XX-lea, atunci când un inginer german, a avut ideea de a proiecta imaginea corpurilor cereşti pe pereţii unei încaperi întunecate. Geniala iniţiativă a lui Walther Bauersfeld a constituit un pas înainte în cunoaşterea spaţiului cosmic, parte integrantă a universului.
Acum oamenii pot intelege mai usor misterele necunoscutului, pot afla despre planete si stele, eclipse, comete, sateliti etc.
Planetariul Baia Mare
Planetariul Baia Mare, deschis in anul 1969, este primul planetariu public deschis în România și unicul din Transilvania până în 2010, acesta fiind o secţie a Muzeului de Mineralogie. În cadrul Complexului astronomic există trei sectoare distincte de activitate : Planetariul, Observatorul Astronomic și Camera Solară.
Acesta se desfăşoară pe o suprafaţă de peste 500 mp, având ca spaţii utile domul cu proiectorul (cupola având diametrul de 8 m, capacitatea fiind de 100 locuri), observatorul astronomic, Holul Observator şi Holul Planetariu, sala de conferinţe şi spectacole. Astromagazinul funcţionează în holul dela intrare începând cu anul 2009 şi comercializează la preţuri accesibile diferite obicte de specialitate pentru diferite vârste, de la jucării pâna la instrumente ultraperformante.
Expoziţiile permanente cât şi cele temporare completează oferta educaţională a instituţiei, care se adresează persoanelor de vârste diferite.
Expoziţia permanantă SISTEMUL SOLAR este una de senzaţie, cum o numesc înşişi organizatorii, de popularizare care merită să fie parcursă cu mare atenţie.
De asemenea, planetariul oferă facilităţi care vizează şi persoanele cu dizabilităţi, tarife reduse pentru grupuri organizate. Accesul în parcare (autoturisma, autocare) este gratuit (Parcarea Billa), iar grupul social este ultramodern.
Observatorul astronomic. Cu ocazia unor evenimente astronomice deosebite, instituţia oferă sesiuni gratuite de observaţii. În viitor se doreşte revigorarea activităţilor pe segmentul Observator, înfiinţarea unei biblioteci şi a unui post TV propriu cu transmisie pe internet, organizarea de tabere astronomice şi a unui atelier astronomic mobil.
Planetariul Baia Mare se află în activităţi de colaborare cu peste 70 de instituţii de învăţământ din ţară şi oferă programe de proiecţie, ghidaje pentru diferite vârste şcolare, lecţii speciale la cerere, excursii tematice care să evidenţeize diferite fenomene astronomice etc.
După cum se poate observa activitatea instituţiei este intensă cu o evidentă punere în folosul societăţii, oferă programe educaţionale diverse, încântă privirea şi simţurile prin expoziţii permanente şi temporare, are un canal propriu pe youtube şi o intensă activitate pe situl propriu.
Credem că merită să fie vizitat atât de cei ce ne calcă ţinutrile dar şi de băimăreni, pentru că trebuie să cunoaştem spaţiul cosmic pentru a se potoli setes de necunoscut.
Eclipsa totală de lună din 10 decembrie 2011 este un eveniment important, planetariul efectuând observaţii pentru publicul larg, între orele 14 şi 21. Dacă vor fi condiţii meteorologice prielnice, se vor realiza observaţii asupra eclipsei şi a Planetei Jupiter. Dacă cerul va fi acoperit, se vor realiza proiecţii digitale în cupola planetariului, se va încerca un tur digital al Sistemului Solar, precum şi unul 3D al Universului. Dacă vă hotărâţi să participaţi la acest eveniment, nu uitaţi de ochelarii 3D!
Programul reprezentanţilor în cupolă:
Luni: închis
Marţi-Duminică: 9.00, 11.00, 13.00, 15.00
Atenţie! Prezenţa în cupolă se realizează cu cel puţin 10 min înainte de începerea reprezentaţiei.
Programarea vizitelor pentru grupuri organizate, dar şi solicitatea unor informaţii se fac la tel. 0262-275206
Tarif intrare: 5 lei, iar pentru grupuri organizate (peste 10 persoane) se acordă reduceri substanţiale: 3 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru elevi şi studenţi.
Adresa: str. George Coşbuc, nr. 16, tel. 0262-275206, 0362-401291; fax.0362-401291,
e-mail: planetariul_bm@yahoo.com, planetariubm@gmail.com
Articol de Moisa Diana si Larisa Tamas
Muzeul Florean
Monumente de istorie si arhitectura
Turnul Ştefan, sec. XIV-XV (P-ţa Cetăţii)
Semnificaţii. Turnul Ştefan fost construit în secolul al XV-lea, din piatră masivă, fiind ridicat la inițiativa principelui Iancu de Hunedoara, pentru a marca victoria de la Ialomița (1442) împotriva otomanilor. Construcția turnului începe după anul 1446, însă este finalizată abia în 1468, sub domnia lui Matei Corvin.
Istoricul Schonherr Gyula îşi începe studiul despre Biserica Sfântul Ştefan, printr-o afirmaţie cu un caracter axiomatic şi anume că prin dispariţia unui monument arhitectural se risipeşte câte o pagină din istoria locală, naţională, a omenirii. Cu fiecare piatră smulsă din zidul unei construcţii medievale, se şterge câte un rând din cartea moştenirii istorice. Aceasta biserică reprezintă cel mai vechi monument al Băii Mari, care nu s-a păstrat, din păcate. Ceea ce a rămas este turnul -clopotniţă, cunoscut astăzi sub denumirea Turnul Ştefan.
Scurt istoric.Construcţia bisericii începe în a doua jumătate a secolului al XIII-lea, înscriindu-se în stilul gotic. Se dă în folosinţă în 1383, însă lucrările continuă. Ultimele lucrări au fost realizate sub conducerea lui Matei Corvin, lucru dovedit şi de stema regală, zidită pe peretele vestic al turnului.
Biserica Sfântul Ştefan s-a înălţat în S pieţei oraşului, împreună cu aceasta constituind centrul spiritual al aşezării. Străzile oraşului au pornit din acest loc spre toate direcţiile. În dreapta porţii principale, în colţul sud-vestic se înălţa turnul clopotului. Nu era prevăzut un turn geamăn în colţul opus, cum era caracteristica vremii, din acest punct de vedere aseamănându-se cu Biserica Sf. Mihail din Cluj-Napoca.
Din monumentala construcţie în stil gotic, s-a mai păstrat astăzi doar turnul, devenit simbol al oraşului. Acesta se încadrează în perioada de început a stilului gotic, datorită formei pătrate. Turnul are şapte ferestre gotice, 3 în peretele vestic, câte 2 în peretele sudic şi în cel nordic. Din ruinele bisericii nu a mai rămas nimic, locuitorii oraşului luând pietrele pentru a le folosi la diferite construcţii.
Biserica şi turnul au fost lovite de mai multe ori de fulgere, necesitând diferite lucrări de remediere a pagubelor. În mijlocul secolului al XVI-lea, turnul este lovit de un trăsnet, fiind distrus tot acoperişul, reconstruirea lui finalizându-se în 1561. Biserica a fost preluată în mijlocul secolului al XVI-lea de către protestanţi, noua religie netolerând sculpturi, picturi, icoane, biserica pierzând aceste obiecte. În 1619, turnul are un nou acoperiş- coif înalt şi patru turle la colţuri. În 1647, biserica este lovită din nou de un fulger, restaurarea fiind foarte greu de realizat. Reformaţii încearcă să preia biserica, dar aceasta este preluată de catolici, prin Pacea de la Satu Mare din 1706. În 1717, iezuiţii încep construcţia bisricii Sfânta Treime. În 1769, biserica este lovită din nou de un fulger, care se dovedeste a fi fatal, locaşul de cult este lăsat în paragină. Ruinele au fost cerute de reformaţi pentru a ridica o nouă biserică, dar nu este aprobată cererea. În 1787 a început dărâmarea zidurilor, care au mai rezistat încă 50 de ani, în 1846 s-a realizat dărâmarea completă, iar în 1847, zidurile rămase au fost aruncate în aer. Contele Teleki Sandor a cerut cele trei portale rămase pentru 100 de florini, urmând a fi duse în Coltău, dar nu i s-a aprobat cererea. În 1856, în locul bisericii a fost amenajat un parc, cunoscut astăzi sub denumirea de Ţintirim. În 1869, turnul este lovit din nou de un fulger, fiind afectate acoperişul şi ceasornicul. Ultima restaurare a turnului a avut loc în anii 1961-1962, iar în 1999 s-a realizat iluminarea decorativă. Despre istoria turnului putem afla de pe inscripţia de pe clopotul mare, turnat în anul 1925, traducerea acesteia fiind: "A fost construit în se.XIV. În sec. XVIII a ars. Vestesc măreţie bisericii Sf. Ştefan. În anii 1561-1919-1769-1869 fulgerul m-a topit. M-am înrolat în 1917 pentru ţară. Am reînviat pentru credinţă în anul 1925. Am fost turnat de Frigyes Ronic la Arad, în anul 1925."
Atracţie turistică. Turnul se poate vizita, cei mai mulţi dintre cei care trec peste aceste meleaguri rămân impresionaţi de acest monument, dar şi de locuri şi oameni, încât ar prefera să rămână cât mai mult sau să revină. Intrarea în turn se face prin ușa dinspre sud. Până la primul nivel se ajunge pe o scară de piatră în spirală. De aici până la foișor, accesul se face pe scări de lemn. Clădirea măsoară circa 50 de metri și, din pridvor, oferă o perspectiva deosebită asupra centrului vechi şi a întregului oraş.
Reper cultural. Mărețul edificiu nu este doar un important obiectiv istoric, ci a devenit un reper cultural la sfârșitul anilor '90, când în acest spațiu s-au desfășurat manifestarea Poezia din turn, la iniţiativa actorului Paul Antoniu. Atât exponenții Școlii băimărene de pictură, cât și alți artiști plastici de renume au fost fascinați de silueta bătrânului turn cu orologiu și pridvor țărănesc la mansardă, motiv pentru care a fost imortalizat, din diferite unghiuri, în memorabile opere de artă. (Miriam Tohătan)
Abatorul vechi, înc. sec. al -XX-lea (str. Băii, nr.5), Biserica Sfânta Treime, sec al XVIII - lea (P-ţa Cetăţii), Casa Schonherr, sec al XIX-lea (str. Cloşca, nr 11), Judecătoria de Plasă, sf. sec al XIX-lea (Str. Crişan, nr. 3), Hotelul Sfântul Ştefan, înc. sec al XX-lea (P-ţa Libertăţii nr. 7), Mănăstirea Minoriţilor, sec. al XVIII-lea (P-ţa Libertăţii, nr. 6), Casa Teleki, sf. sec. al XIX-lea (str. Minerilor, nr.5), Biserica Luterană, înc. sec. al XX-lea (str. Vasile Lucaciu, nr. 18), Biserica Reformată, sf. sec. al XVIII-lea (Str. Podul Viilor, nr. 10), Casa Pocol, sec al XX-lea (Valea Borcutului), Hanul Vulturul Negru, sec. al XVIII-lea (str. Vasile Lucaciu, nr. 2), Cazinoul, sec. al XIX-lea (str. Crişan, nr. 18), Capela Rozalia, înc. sec al XVIII-lea (str. Horea, Cimitirul romano-catolic),
Turnul Măcelarilor, sec.XIV-XV (str. Izvoarelor, nr. 2)
Turnul Măcelarilor, cunoscut de băimăreni şi sub denumirea de “Bastionul măcelarilor”, este un monument istoric ce datează din secolul al -XV-lea, fiind unul dintre cele şapte turnuri care consolidau centura zidului cetăţii. Construcţia are o formă circulară cu ziduri construite din piatră, de aproape un metru grosime. De aici se spune că a fost ucis Pintea Viteazul, în 14 august, 1703, cu trei fire de grâu sfânt şi un plumbuţ de argint, de Dessi Istvan, balada populară precizând cu exactitate locul unde este împuşcat haiducul: " Puşca bine-nţepeneşte /Pe biet Pintea mi-l ocheşte,/Subsuoară-l nimereşte/Subsuoară de-a stânga/C-acolo-i stă puterea".
Bastionul a rămas ca un vestigiu al vechilor fortificaţii medievale ale oraşului, fiind denumit şi Turnul de muniţii. Clădirea a suferit de-a lungul timpului mai multe atacuri, fiind distrusă şi refăcută de mai multe ori. Până în anul 1977, turnul a fost proprietatea privată a unei familii, care îl folosea drept coteţ pentru animale şi păsări. Monumentul a intrat în patrimoniul Muzeului Judeţean şi face parte din lista obiectivelor de patrimoniu naţional, categoria A.
Până în urmă cu câţiva ani, în curtea bastionului funcţiona o piaţă „a ruşilor”, cum au denumit-o localnicii, datorită activităţilor comericale care se desfăşurau acolo. Pentru că cei mai mulţi dintre vânzători erau români de dincolo de Prut, a fost foarte uşor ca denumirea de „piaţa ruşilor” să fie acceptată de băimăreni. Apoi, "ruşii" au fost mutaţi într-o altă piaţă, locul lor fiind luat de localnici, care şi-au dezvoltat mici afaceri, comercializând produse nealimentare, în principal obiecte de îmbrăcăminte şi încălţăminte, care erau expuse pe tarabe. Beciul turnului a fost folosit pentru depozitarea mărfii acestor vânzători. Treptat, vânzătorii şi-au mutat locul de desfacere a produselor, rămânând doar tarabele părăsite, care au fost evacuate şi ele după câţiva ani, locul intrând într-un proces de restaurare.
Obiectivul a intrat într-un serios proces de reabilitare prin proiectul iniţiat de Consiliul Judeţean Maramureş "Restaurarea şi revitalizarea Bastionului Măcelarilor" şi aprobat în aprilie 2009. Partenerii acestui proiect sunt Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Baia Mare, Muzeul de Etnografie şi Artă Populară Baia Mare, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Maramureş. Partenerii din Norvegia sunt: Consiliul judeţean Telemark, Muzeul Vest - Telemark şi Colegiul Universitar Telemark, Facultatea de Artă, Folclor, Cultură şi Pedagogie Rauland.
(Norbert Boda)
Casa Dégenfeld, sec. XIV-XVIII (Pţa Libertăţii, nr.5 ), Casa Agricola, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr. 11), Casa Bay, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr 12), Casa Harácsek, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr. 13), Casa Lendvay (P-ţa Libertăţii, nr. 15), Casa Husovszki, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr.16), Casa Elisabeta, sec. XV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr. 18),Casa Schreiber, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr. 19), Casa Bay, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii, nr. 20), Biserica Ortodoxă, înc. sec. al XX-lea (str.Vasile Lucaciu, nr. 59), Episcopia Greco-Catolică, înc. sec. al XX-lea ( str. Vasile Lucaciu, nr. 52), Oficiul Salinelor, sec al XVIII-lea (str. 1 Mai, nr. 8), Casa Teleki, sec. XIV-XVIII (P-ţa Libertăţii nr. 9), Casa Révész, sec al XIX-lea (str. Minerilor nr. 7), Zidul Cetăţii (fragment), sec. al XV-lea (str. Monetăriei), Monetăria, sec al XVIII (str. Monetăriei, nr. 1-3), Biserica romano-catolică Sfântul Nicolae, înc. sec. al XV-lea(P-ţa Păcii, nr. 4), Casa Paşca, sec al XX-lea (str. Plaiului), Şcoala reformată, sec al XX-lea (str. Podul Viilor, nr. 19), Sinagoga, sf. sec al XIX-lea (str. Someşului, nr. 3), Zidul Cetăţii, sec. al XV-lea (str. Podul Viilor, nr. 19), Şcoala, înc. sec al XX-lea (str. Vasile Lucaciu, nr. 56), Scoala de fete, sf. sec. al XIX-lea (str. Vasile Lucaciu, nr. 61),Gimnaziul, înc. sec. al XX-lea (str. Gh. Şincai, nr. 25), Casa Gál, sec al XX-lea (str. Teatrului, nr. 2), diferite case din centrul vechi al oraşului (din sec. al XIX-lea, de pe str. Crişan, nr. 9, nr. 13; din sec. XIV-VIII, din P-ţa Libertăţii, nr. 1, nr. 2, nr. 3, nr. 4, nr. 8, nr. 10, nr. 14, nr. 17; din sec. XIV-XVIII, str. Vasile Lucaciu, nr. 1; din sec. al XX-lea, str. Minerilor, nr. 1; sec. al XX-lea, str. Paris, nr. 11; din sec al XX-lea, str. Petofi Şandor, nr. 6, nr. 8, nr. 10; înc. sec a XX-lea, str. Gh. Şincai, nr. 25; sec al IX-lea, str. Cetăţii, nr. 3). Casele din centrul vechi au fost construite începând cu secolul al XIV-lea, acestea suportând mai multe modificări de-a lungul timpului.
Sfatul Bătrânilor
Monumentul ostaşului român
În ziua de azi Monumentul ostaşului român este un loc de recreere, de pelerinaj, un loc de joacă pentru copii şi loc de întâlnire pentru tineri. Panta steagului din monument este o mare tentaţie pentru “vitejii” din ziua de azi care doresc să cucerească înălţimile. În zilele de comemorare a eroilor se aduc jerbe de flori şi fanfara intoneaza cântece patriotice. Este amplasat pe Câmpia Tineretului.
Dar ce ascunde acest monument de fapt?
Acest monument a fost ridicat de către sculptorul Andrei Ostap în colaborare cu arhitectul A. Dâmboianu, în cinstea eroilor căzuţi la datorie în luptele crâncene din al doilea razboi mondial şi a fost dezvelit în preajma zilei de 23 august 1959.
În cursul celui de-al Doilea Razboi Mondial, România a încercat să rămână neutră în faţa celorlalte mari puteri. Odata cu venirea lui Antonescu la putere, ţara noastră dădea mâna cu Puterile Axei (Germania nazistă, Italia fascistă şi Japonia imperialistă) în încercarea de a recupera trei teritorii răpite de URSS. Această mănă va fi retrasă de către Regele Mihai, care ne va apropia de URSS. La data de 12 septembrie, anul 1944, România trebuie să contribuie pe frontul de vest cu 38 de divizii, eliberând astfel oraşele Carei şi Satu Mare. Participă de asemenea la scăparea Ungariei şi a Cehoslovaciei, trimiţând în acţiune 567.000 de soldaţi.
În aceste lupte s-au stins zeci de mii de suflete, iar ca munca şi osteneala lor să nu fie uitate, Andrei Ostap ridică un monument în numele lor.
În jurul acestui obiectiv s-au amenajat cruci memorative cu numele celor care şi-au dat viaţa pentru integritatea şi libertatea statului român .
Andrei Ostap s-a născut în data de 3 noiembrie a anului 1921, în orașul Chișinău.
A frecventat cu asiduitate, împreună cu sora sa Janina toate activitățile organizate de către Clubul Polonez, atât în domeniul artistic, cât și în domeniul sportiv și participa efectiv la fabricarea decorurilor și scenografiei.
Crezul său artistic este conţinut în câteva cuvinte, pe cât de simple, pe atât de profunde şi pline de esenţă creatoare : „Fiecare lucrare este ca un copil: o creezi, o realizezi, deci copilul s-a născut și pe urmă o amplasezi, este ca și cum copilul s-a făcut mare și se căsătorește”.
(Articol de Alexandra Mihuţ şi Alexandra Pop)
Case memoriale
Casa Memorială Ion Şiugariu (din Baita)
Casa memorială Ion Şiugariu se află în satul Băiţa, de lângă Baia Mare. Pentru a ajunge la casă, se poate urca pe strada 80, până la casa cu numarul 64, numar vechi, sau 81. Casa este înconjurata de un gard de metal, în curte aflându-se un măr şi lângă casă un cireş sălbatic vegheză liniştea ce înconjoară zona.
Casa este făcută din chirpici, adică din lut bătut, amestecat cu fân, care e pus între lemne mari puse in formă de V din mijlocul peretelui înspre colţurile lui. Are un târnaţ, care este o mică terasa, cu cerdac din lemn. Pereţii exteriori sunt vopsiţi în albastru, avand 3 geamuri, unul lateral, altul în spatele casei, iar unul în faţă.
La intrarea în casă se află o ladă de zestre, o măsuţă, scaune, un dulap şi un pat în capătul casei, iar deasupra patului se afla câteva tablouri ale familiei poetului. În casă se mai găsesc manuscrise si poezii publicate postum. Pe mobilă sunt şterguri tradiţionale româneşti ţesute în razboi.
Casa Memorială Ion Şiugariu este deschisă publicului din anul 1983 şi adăposteşte obiecte aparţinând familiei, dar şi manuscrise şi fragmente de corespondenţă şi este în patrimoniul Muzeului Judeţean Maramureş.
Dacă treci prin Baia Mare sau dacă eşti băimărean, vino şi vizitează casa memorială şi observă de asemenea cu mare atenţie spectacolul oferit de natură! Drumul care duce la casă este îngust şi cam abrupt, de aceea este complet impracticabil de către şoferi, deci faceţi puţină mişcare! Ascultă susurul naturii, chemările ei! Vei înţelege de ce vei dori să revii! (Angyus Diana)
Muzeul Memorial Vasile Lucaciu (din Sisesti)
Casa Memoriala Petofi Sandor (din Coltau)
Casa Memoriala George Pop de Basesti
Casa Memorială din Moisei
Cladiri moderne
Primăria Baia Mare
Sediul Prefecturii,
Casa de Cultură,
Teatrul Dramatic
Catedrala ortodoxă "Adormirea Maicii Domnului"
Palatul Administrativ
Palatul Justiţiei
Reportaj de calatorie - Baia Mare în Tunelul Timpului - Liliana Reszler
Timp liber
La cumpărături
Gold Plaza Baia Mare
Centrul comercial „Gold Plaza“ este ridicat pe trei niveluri. Parterul le oferă băimărenilor unităţi mici de servicii şi retail, dar şi hipermarketul Cora. Tot aici se află şi o curăţătorie, dar şi standuri ale diferitelor reţele de telefonie din toate reţelele şi cafenele elegante. La primul etaj, cumpărătorii pot să achiziţioneze ultimele noutăţi în materie de fashion pentru femei, bărbaţi şi copii. .
Cel de-al doilea etaj al centrului comercial găzduieşte o zonă de distracţie cu numeroase restaurante cu tematică, o terasă în aer liber . tot aici veţi găsi un loc de joacă special amenajat pentru copiii de peste trei ani, un centru de fitness modern, o unitate de bowling şi biliard, o galerie de artă , un casino, dar şi o galerie specială de jocuri video.
In total, 1150 de persoane vor putea urmari in acelasi timp filmele cele mai noi pe piata dar reprezentantii multiplexului au spus ca vor organiza si anumite festivaluri unde se vor viziona si alte filme in afara celor comerciale.
Multiplexul dispune si de un bar-bufet cu o selectie variata de racoritoare dar si o cafenea Strauss.
Tot de la Cinema City, înainte de aintra în sala, veti putea cumpara popcorn şi alte produse, dar si nachos cu doua sosuri ( fierbinte de branză si rece-salsa)
La Gold Plaza se organizeză diferite acţiuni, precum concerte organizate cu anumite ocazii. De Ziua înternaţională a Voluntariatului (5 Decembrie) s-a organizat aici o acţiune
Articol de Marian Buda
Drumetii
Înconjurat de natură, Baia Mare oferă un număr mare de drumeţii pe dealuri şi văi. Cele mai practicate şi cunoscute de toată lumea şunt traseele de pe Valea Borcutului, Valea Usturoiului, Valea Roşie, Dealul Crucii sau Piatra Şoimului, dar pentru persoanele experimentae există şi trasee mai lungi şi mai dificile.
Activitati în aer liber
Baia Mare, dar şi Maramureşul reprezintă o destinaţie excelentă pentru cei care îndrăgesc activităţile în aer liber, putând alege dintr-o serie de provocări care sunt oferite de peisajul extraordinar al împrejurimilor Băii Mari, precum şi de cele existente în judeţ.Pescuitul este practicabil, datorită numărului mare de râuri şi lacuri din zonă. Vânătoarea beneficiază de un areal extins, având în vede, de asemenea, fauna bogată. În orice sezon se pot face diferite drumeţii, care îi îmbină pe turişti să viziteze întreg Maramureşul. Sunt practicabile şi alte sporturi, precum: rafting, canoe, caiac, care devin tot mai populare şi datorită condiţiile bune oferite de râurile din Maramureş.
Cicloturismul şi mountain-bike-ul sunt două variante (ecologice şi ieftine) pentru a vizita împrejurimile oraşului, dar şi întregul judeţ. Datorită reliefului, predominat muntos, poate fi practicată escalada în multe locuri, cel mai cunoscută locaţie fiind Creasta Cocoşului. Parapantismul se poate practica pe Igniş, Mogoşa, Creasta Cocoşului sau în Copalnic Mănăştur. Iubitorii off-road-ului (4x4, motocros, ATV) pot profita, într-un mod organizat şi responsabil de relieful variat al ţinutului.
Schi si snowboarding
Maramureşul este o binecunoscută destinaţie de iarnă, staţiunile şi părtiile din apropierea Băii Mari găzduind în fiecare an mulţi turişti, care revin cu plăcere de fiecare dată. Pârtiile de la Mogoşa şi de la Borşa sunt cele mai vechi, iar cele de la Cavnic, Şuior şi Izvoare sunt destinaţii mai noi, care oferă turiştilor pârtii performante şi locuri de cazare la un nivel ridicat.
Schiatul şi snowboardingul sunt practicate cu intensitate, turiştii beneficiind de infrastructură şi baze de agrement foarte bune. Săniuşul şi tubing-ul sunt alte sporturi de iarnă, care se practică pe părtii special amenajate în vecinătatea celor de schi. Părtiile din Maramureş sunt de diferite lungimi şi grade de dificultate, fiind dotate cu teleschi sau telescaun.
Staţiunea Mogoşa se află la 18 km de Baia Mare şi oefră iubitorilor de sporturi de iarnă toate condiţiile. Pârtia de schi este omologată pentru competiţii F.R.S.B., iar lungimea ei este de 2200 m (plecarea de pe Vârful Mogoşa, 1246m sosire la 720m). Pârtia este deservită de telescaun şi două schilifturi. Se organizează cursuri de schi pentru începători, dar şi pentru avansaţi.
Lacul Bodi devine iarna un adevărat patinoar, unde fiecare poate să îşi demonstreze adevărate talente.
Cazare la Cabana Mogoşa
Situată la altitudinea de 731m, Cabana Mogoşa oferă condiţii foarte bune de cazare, având o capacitate de 67 locuri.
COMPLEX TURIST ŞUIOR - tel. 0262-262-080; 0262-261485; fax 0262-261484; e-mail: contact@suior.ro; receptie@suior.ro; www.suior.ro
Contact Cluj-Napoca: b-dul Nicolae Titulescu, nr. 20/21; tel. 0753067764; tel./fax. 0364-416016;
Complexul Turist Şuior se află la 18 km de Baia Mare şi se remarcă prin facilităţile oferite celor care îndrăgesc sporturile de iarnă şi nu numai. Amplasate pe versantul nordic al Masivului Mogoşa, părtiile de schi sunt cotate ca părtii de dificultate medie. Instalaţia de producere a zăpezii artificiale alături de instalaţia de nocturnă ce se întinde pe 1500 m întregesc seria facilităţilor de iarnă.
Alte facilităţi: maşini pentru nivelarea părtiilor, existenţa unui centru de închiriere echopamante de schi şi snowboard dotat cu peste 200 echipamante; amenajarea unei părtii de 100 m, dotată cu baby-ski, pentru începători, instructori de schi, telescaunul care se află la numai 50m de terasa complexului.
Cazare: cele trei hoteluri Iza, Mara şi Igniş au o capacitate de cazare de 99 de locuri, în 53 camere, dotate cu taote facilităţile.
Cazare la Şuior Cota 1000 - dacă vrei să îţi petreci clipe de linişte în mijlocul naturii, în inima munţilor, mai exact, nu rata şansa oferită de cabanele Gutâi, Ţibleş şi Pietrosu (denumiri sugestive, nu-i aşa?). Întruchiparea rustică a confortului şi a bunei dispoziţii te aşteaptă cu braţele deschise. Restaurantul iţi pune la dispoziţie bucate tradiţionale precum mămăliga cu brânză în straturi, sarmale cu ciolan afumat, barbeque la grătar şi alte bunătăţi din care poţi gusta numai dacă vei vizita locaţia. La demisolul restaurantului se află un Bar-după schi, unde schiorii obosiţi, dar şi cei care nu practică sporturile de iarnă se pot odihni şi pot consuma diferite băuturi, alcoolice sau nealcoolice şi mâncăruri tradiţionale. Aici se ajunge cu telescaunul.
Staţiunea Izvoare - tel. 0736104275, fax. 0262-223339, www.statiuneaizvoare.ro; e-mail: statiunea_izvoare@yahoo.com
Staţiunea Izvoare se află la 30 km de Baia Mare. Turiştii sunt bineveniţi pentru a se relaxa într-un spaţiu minunat, unde zăpada atotcuprinzătoare te cheamă neîncetat. Părtia Cora are o lungime de 800 m, având o dificultate scăzută, medie, dotată cu teleschi.
Evenimente şi festivaluri
FESTIVALUL CONCURS DE ROMANŢE
"POVESTE DE TOAMNA"
Ediţia I , 15– 16 NOIEMBRIE 2011
Baia Mare
Data: 15.11.2011 - 16.11.2011
Loc: Baia Mare, Sala de spectacole a Teatrului Municipal
Organizator: Ansamblul Folcloric Național Transilvania (director Iuliana Dăncuş, dirijor Marius Sabo, coregrafia Emil Miheţ)
Parteneri: Primăria și Consiliul Local al municipiului Baia Mare, Consiliul Județean Maramureș, Teatrul Municipal Baia Mare
Premii:
Marele Premiu - Alina Zanc (Cluj-Napoca)
Premiul Special - Andreea Maria Zana (Bucureşti)
Premiul I - Eugenia Niculae Moise (Clinceni,Ilfov)
Premiul al II-lea - Cătălin Nistor (Cluj-Napoca)
Premiul al III-lea - Voichiţa Regoş (Baia Mare)
Menţiune: Joaneta Tămaş (Baia Mare), Dorin Griguţă (Baia Mare), Gheorghe Leordean (Baia Mare)
(Articol de Marius Sabo)
Licitaţie de artă - 8 decembrie la Restaurant Millenium - 49 de tablouri şi sculpturi au fost scoase la licitaţie pentru reabilitarea Coloniei Pictorilor.
SARBATOAREA CASTANELOR
Istoric
Castanele, sărbătoritele
Una dintre sărbătorile care ne bucură an de an, pe care, însă puțini o apreciază și o înțeleg îndeajuns, este cea a castanelor.
Când frunzele încep a rugini, iar păsările călătoare își părăsesc cuiburile, undeva pe la sfârșitul lui septembrie, aici, la Baia Mare, sărbătoarea este de abia la început. Sunt sigură că fiecare dintre locuitorii acestui oraș au fost măcar o dată la "Sărbătoarea Castanelor". Dar totuși, nu mulți știu cât de specială este. Deoarece ne aflăm într-o zonă depresionară, printr-o trecătoare a Carpaților Occidentali, pătrunde la noi un curent cu influențe mediteranene.
Astfel, castanul comestibil nu crește decât în zona Baia Mare devenind astfel un simbol al orașului. Potrivit documentelor, prezența castanului comestibil a fost menționată pentru prima dată într-un document pe data de 24 septembrie 1642: "…pentru poftă am trimis cadou castane, ca și altă dată, pentru care principele ne mulțumește în scris." Însemnarea îi aparținea secretarului oraşului Baia Mare, care a trimis castane principelui Rakoczi I.
Astăzi, Sărbătoarea Castanelor ne încântă privirile cu o expoziție deosebită de obiecte ornamentale din flori: Expo-Flora, alături de concerte, evenimente culturale, tarabe, comercianți pentru toate gusturile.
Din aceste motive, Sărbătoarea Castanelor nu ar trebui să reprezinte doar un mijloc de distracție, o așa-zisă "sărbătoare a orașului", ci ar trebui ca prin prisma ei să ne aniversăm orașul, să facem cunoscută istoria deosebită a acestuia și să fim mândri că suntem băimăreni. (Avram Lara)
Arborele lui Nicodim - Castanul
În secolul al XIV-lea, la mănsătirea Tismana îşi ducea viaţa călugărul Nicodim, nepot al domnitorului Basarab I, întemeietorul Ţării Româneşti. Într-o noapte, călugărul avu un vis ciudat. O voce îl avertiză că peste patruzeci de ani va fi o foamete mare şi vor fi secerate multe vieţi omeneşti. De aceea, el, Nicodim, trebuia să construiască un butoi uriaş în care să pună provizii pentru a salva vieţile oamenilor.Dimineaţă, călugărul se trezi cutremurat de cele auzite. Cum să ducă la îndeplinire misiunea? Din ce să construiască butoiul?
Arborii erau o adevărată mană cerească pentru obştea mănăstirii, dar şi pentru locuitorii din împrejurimi, căci de la miraculosul arbore se folosea totul, în afară de rădăcină: fructele erau excelente ca alimente, frunzele erau folsite ca ceai medicinal, iar din tulpină se făceau scânduri de foarte bună calitate.
Pentru că se apropia vremea prezisă, Nicodim construi din lemnul miraculos un butoi de 36.000 de ocale, pe care-l umplu cu provizii de hrană, apă, vin. ...Foametea trecu, iar locuitorii Tismanei au mulţumit cerului şi salvatorului lor – Nicodim, iar, de atunci, arborele de la Tismana primi numele de „Arborele lui Nicodim” (castanul).
Și în cinstea acestui arbore miraculos care crește pe pamânt băimarean, locuitorii orașului au denumit cea mai importantă sărbătoare a orașului, Sărbătoarea castanelor. Acest eveniment se ține anual, la începutul toamnei, atunci când castanele sunt coapte. Orașul se umple de mirosul dulce al fructului și de aroma sa. Tot în acel moment se organizează o multitudine de concerte, expoziții de artă, lansări de carte.
Aș putea spune că Sărbătoarea castanelor este momenul în care orașul scoate la iveală tot ce are el mai bun. Astfel, fiecare manifestare este menită să serbeze castanul și fructele sale, care au devenit emblema orașului Baia Mare. (Teodora Lazar)
Sărbătoarea Castanelor
Sfârşit de septembrie... În aerul călduţ de toamnă, plutesc miresme îmbietoare de castane coapte şi parfum dulce de struguri şi must.
E sărbătoarea oraşului nostru, a recoltelor bogate, a bogăţiilor locurilor, a veseliei şi a frumuseţilor sufletelor acestor oameni. Dughene cu legume de toate culorile adună băimărenii la târguieli. Din lăzi mere rumene, prune, pere şi struguri parcă ne zâmbesc încântându-ne cu aromele şi culorile lor.
Sărbătorim cu bucurie anotimpul bogăţiilor câmpului, ale livezilor, dar şi bogăţia spirituală a localnicilor, a oamenilor cu suflet mare ale acestor locuri. (Ioan Michiş)
Povestea castanelor
Tatăl său, castanul cel batran, îi povestise nenumarate lucruri atât de frumoase despre neamul său, lucuri pe care tânărul castan abia aştepta să le afle şi să le vadă. El aflase că se făcuse atât de mare şi frumos dintr-o castană mică îngropată în pământ, că florile pe care urma să le facă erau asemenea unor rochiţe roz-albe una peste alta, cu margini de dantelă. Din aceste flori frumoase vor ieşi alte castane care vor da naştere la urmatoarea generaţie de copaci. Era atât de nerabdător să vadă toate aceste minunăţii...! El făcuse o promisiune: fetiţele sale îi vor purta numele.
Trecură ani până când, într-o primăvară caldă, cu ploi destule, înmuguri şi el, apoi înfrunzi şi...ce să vezi? Într-o dimineaţă, castanul fu trezit cu noaptea-n cap de nişte voci.
- Trezeşte-te, tăticule! Ne-ai aşteptat atât de mult, şi-acuma dormi ?
Mare fu bucuria sa când văzu micile floricele roz-albe, care se-ancoraseră de crengile sale. Din acea dimineaţă, castanul nu mai cuteza să-şi mişte crengile, să nu supere somnul fetiţelor lui drage. Ele se jucau cât era ziua de lungă, dansau alături de razele calde ale soarelui, iar din când în când albinele le aduceau veşti de departe.
Zilele treceau şi florile se făceau tot mai frumoase. Într-o dimineaţă, acestea s-au trezit mai vesele ca oricând. Dar când au vrut să-şi îmbrace rochiţele dantelate, nu le-au mai găsit nicăieri. S-au uitat în toate părţile şi, într-un final, le-au văzut pe jos, rupte una câte una. Castanul, văzându-le atât de supărate, le-a îndemnat să-şi facă rochiţe noi, mai frumoase. Ideea le-a surâs, dar nu ştiau de unde vor lua materialele necesare. Sfătuindu-se între ele, au văzut o frunză ce şedea întinsă la soare. Aceasta le-a ajutat să-şi croiască rochiţe noi, dar parcă tot nu erau mulţumite. Rochiţele roz-albe erau atât de frumoase...Fetiţele castanului s-au culcat mâhnite la ideea că nu vor mai purta niciodată aceleaşi haine spectaculoase.
Dar minune: a doua zi de dimineaţă, pe noile rochiţe sclipeau aceleaşi frumoase pietre preţioase ca şi pe primele. Albinele au ajutat şi ele – au adus o sumedenie de ace pe care le-au înfipt în rochite pe toate părţile, iar în varful fiecărui ac sclipea un mărgăritar ce dădea scântei atât de luminoase...!
Toată vara castanele s-au scăldat în razele soarelui. Tatăl lor le iubea, pentru că erau cuminţi şi harnice, le adormea cu şoaptele vântului, le mângâia cu frunzele sale.
Dar vara trecu, iar frunzele copacilor îngălbeneau, lăsându-se spre pământ una câte una. Şi frunzele castanului se desprindeau încet, dogorite de atâta soare. Ştiind ce va urma, castanul stătu de vorbă cu fetele sale şi le avertiză că va veni vremea când şi aceste rochiţe se vor rupe şi ele vor fi nevoite să-şi facă altele, mai călduroase. Ascultătoare, fiicele castanului s-au pus pe treabă şi au creat nişte rochiţe cafenii, minunate. La baza fiecăreia stătea câte un guleraş alb.
Bucurându-se de noile rochiţe, fetele castanului se învârteau şi răsuceau sub ultimele raze ale soarelui. Agitându-se în mare hal, uneia dintre ele i-a alunecat piciorul şi-a căzut. Rând pe rând au căzut şi surorile sale. Şi ce s-au speriat...! Ce urma să li se-ntâmple ? Dar firele de iarbă le-au liniştit, spunându-le că nişte copii sigur vor veni după ele şi se vor juca împreună.
Şi într-una din zile chiar asta se întamplă. O droaie de copii alergau în jurul castanului şi culegeau micile castane, punându-le în coşuri. Când copiii au plecat, fiicele castanului i-au zâmbit pentru ultima oară, văzându-l cum se pregateşte pentru somnul de iarnă. Clătinandu-şi frunzele, le saluta şi-şi închise ochii, gândindu-se că anul care va veni va avea chiar şi mai multe castane pentru copii. (Jessica Boltya)
Baia Mare in haine de sarbatoare
Luna Decembrie este luna sarbatorilor de iarnă, anul acesta Baia Mare fiind mai frumos ca niciodată!
Oraşul pare un tărâm de basm în care spiritul Crăciunului pluteste în aer. Milioane de beculeţe străvezii veghează oraşul liniştit pe timp de noapte.
Atracţia principală a acestui frumos decor de iarnă este uriaşul brad amplasat în zona centrală a oraşului.Peste o mie de oameni au muncit la aducerea şi amplasarea bradului de douazeci şi opt de metri înălţime, şase tone şi vârsta de peste o sută de ani, acesta fiind împodobit cu peste douazeci de mii de beculeţe. În jurul acestei bijuterii a Baii Mari, a fost amplasat târgul de Crăciun cu produse tradiţionale romaneşti şi de asemenea cadouri şi suveniruri pentru cei dragi. Au fost organizate numeroase evenimente culturate şi concerte de muzică populară şi colinde pentru a întregi atmosfera de Crăciun din Baia Mare.
Miresme de cârnaţi, vin fiert, cozonaci şi multă voie buna s-au ridicat deasupra oraşului, aflat acum în prag de sărbătoare. Aşa că, haideţi să ne bucurăm împreună de frumuseţea şi magia Crăciunului!
(Badar Claudia, clasa a VIII-a C)
Localuri băimarene
Restaurante
Pizzerii
Cazare in Baia Mare
Hoteluri
Hosteluri
Pensiuni
Informatii utile
Locuri de parcare în Baia Mare
Servicii medicale
Spitalul Judetean
Cabinete medicale
Farmacii deschise non-stop:
Farmacia Someşan, str. Păşunii, nr. 2/30, tel. 0262-277.550;
Farmacia Helena, str. Republicii, nr. 1, tel. 0262-275.755;
Farmacia Cardio, str. G. Coşbuc, nr. 48, tel.0262-218.333;
Farmacia Ultramed, B-dul Unirii, nr. 12, tel/fax. 0262-250968.
Unitati de invatamant
Învăţământul universitar
Universitatea de Nord Baia Mare str. Dr. Victor Babeş, nr. 62/A, tel. 0262-218922, fax. 0262-276153
Facultatea de Inginerie
Facultatea de Litere
Facultatea de Resurse Minerale şi Mediu
Facultatea de Ştiinţe
Universitatea de Arte Vatra
Universitatea Vasile Goldiş Arad-filiala Baia Mare
Învăţământul preuniversitar
Licee :
Liceul de Arta Baia Mare Str. Petofi Şandor, nr.2-4, tel. 0262-275482;
Colegiul Naţional Mihai Eminescu Str. Culturii, nr. 7, tel. 0262-211069;
Colegiul Naţional Gheorghe Şincai Str. Gh.Şincai, nr. 25, tel. 0262-211245
Colegiul Naţional Vasile Lucaciu Str. Culturii, nr. 2, tel.0262-216277
Liceul Teoretic Nemeth Laszlo Str. Luminişului, nr.1, tel. 0262-21358
Colegiul Tehnic Anghel Saligny str. Progresului, nr. 43, tel./fax: 0262-225803
Grup Şcolar Gheorghe Lazar Str. Dr. Victor Babeş, nr. 64, tel. 0262-275396; fax: 0262-275266;
Grup Şcolar C.D. Neniţescu Str. Luminişului, nr.1, tel. 0266-212585;
Seminarul Teologic Liceal Ortodox Sf. Iosif Mărturisitorul Str. Progresului, nr. 43, tel/fax: 0262-221844
Colegiul Tehnic Carmen Sylva B-dul Republicii, nr. 8, tel/fax: 0262-250309
Colegiul Economic Nicolae Titulescu Str. Progresului, nr. 45, tel. 0262-224289; fax. 0262-223331;
Colegiul Tehnic Aurel Vlaicu Str. G. Marinescu, nr. 1, tel/fax: 0262-275863;
Colegiul Tehnic George Bariţiu Str. Culturii, nr.8, tel./fax: 0262-223200;
Liceul cu Program Sportiv B-dul Republicii, nr. 35, tel. 0262-220434; fax. 0262-220466
Liceul Teoretic Emil Racoviţă
Grup Şcolar Sanitar Str. Minerilor, nr. 3, tel.0262-217665, fax. 0262-213630;
Colegiul Tehnic Transilvania Str. 8 Martie, nr. 7, tel. 0262-211389; fax. 0262-211077;
Liceul Teologic Penticostal Str. Dragoş Vodă, nr. 9, tel. 0362-418871; Şcoli:
Şcoli
Grădiniţe:
Primaria Orasului Baia Mare
Palatul Administrativ
Palatul Justiţiei
Institutii de cultura
Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania
Un tezaur nepreţuit - folclorul
Născute dintr-o fantezie autentică, desconsiderată de oamenii învăţaţi, dar pe care ei nu o au, cântecele populare adună în ele o imensă comoară de sentimente, o bogăţie de gânduri şi de imagini vii. Având un limbaj simplu, al dragostei ori al geloziei şi al necazului, al bucuriei trăite sub acoperiş străin, în lanţurile închisorii, în clipe diverse de existenţă, sau de stări sufleteşti, cântecul este expresia trăită a firii poporului român.
Cântecul popular este născut în mijlocul poporului şi poartă semnul, necunoaşterii autorului, având, deci, un caracter anonim, dar şi colectiv, pentru că fiecare interpret a adăugat câte ceva cântecului. Versul, fraza şi cuvântul au ieşit din mintea oamenilor umili, pentru ca apoi să fie transmise prin tradiţie. Limba populară este plină de pasiuni vii şi descrie sentimente imediate, care nu respectă reguli sau norme, ci urmează impresiile, trăirile poporului. Artistului popular îi revine sarcina de a transmite averea spirituală primită de la înaintaşi.
Compus din patru "Ţări" (Maramureşul voievodal, Lăpuşul, Chioarul, Codrul), judeţul Maramureş cuprinde obiceiuri şi tradiţii care s-au păstrat din cele mai vechi timpuri, în ciuda trecerii prin diferite modificări de ordin social şi economic pe parcursul veacurilor.
Istoric
Ansamblul a luat fiinţă în anul 1959 sub denumirea de "Ansamblul Băimărean de Cântece şi Dansuri al Sfatului Popular Regional", împreună cu Teatrul de Stat. După 12 ani de activitate, cele două instituţii se separă, din acest moment instituţia va purta numele de "Ansamblul de Cântece şi Dansuri Maramureşul". Din 1991, titulatura este "Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania".
Prezentarea domeniilor de activitate
Instituţia are în componenţă: o orchestră populară, condusă de un dirijor, corpul de balet, solişti vocali de renume, dar şi costumele populare din diferite zone etnografice ale ţării, care dau culoare spectacolelor.
Ecouri în presă pe parcursul timpului
În ziarul "Pentru socialism" - 14 noiembrie 1959 - Ansamblul de cântece şi dansuri al Consiliului Popular Regional a participat la un turneu în Şomcuta Mare şi în Negreşti-Oaş;
- 17 ianuarie 1960 - Ansamblul numără 108 membri; până la această dată s-au susţinut 70 de spectacole,
care au fost vizionate de peste 50000 de spectatori; sunt amintiţi câţiva dintre membrii
ansamblului: regizorul Ion Deloreanu, conducătorul de cor Mateşan Aurel,
conducătorul de orchestră Becea Vasiliu, dansatoarea Popescu Elena,
coregraful Popescu Emil, solistul vocal Sabău Nicolae;
- 22 februarie 1969 - o nouă premieră a Ansamblului Folcloric "Maramureşul": după spectacolul de mare
succes, "Pintea", de la sfârşitula anului precedent, se pregăteşte de o nouă premieră la
sfârşitul lunii februarie când urmează să prezinte spectacolul folcloric "Cântă Mara,
cântă Iza"; regia este semnată de Ion Deloreanu, scenografia: Gh. Condrea din Cluj,
coregrafi: Emil Popescu şi Valeriu Buciu;
- 12 aprilie 1969 - solista Angela Buciu pleacă la Festivalul Folcloric Internaţional de Tineret la Katowice,
Polonia;
- 5 aprilie 1975 - Ansamblul de cântece şi dansuri "Maramureşul" se întoarce dintr-un turneu în Portugalia;
- 14 ianuarie 1978 - Ansamblul artistic "Maramureşul" a prezentat pe scena Teatrului spectacolul de
revelion, estrada "Melodii, melodii";
infomm.ro (ziar online) - 15 septembrie 2010 - Trei zile de folclor oferite de Ansamblul Transilvania şi invitaţi de marcă. Regal folcloric.
Ansamblul Folcloric Naţional Transilvania organizează spectacolul concurs "Tezaur
Folcloric- Moştenitorii şi Muguri de Tezaur" la Casa de Cultură a Sindicatelor din Baia
Mare.
( prof.Marius Sabo, dirijor al Ansamblului Folcloric Naţional Transilvania)
Centrul Judeţean de Conservare si Valorificare a Tradiţiei si Creatiei Populare Maramures
Scoala de Arte "Liviu Borlan"
Palatul copiilor Baia Mare
Biblioteca Judeţeană Petre Dulfu
Plouă mai mult decât am crezut că poate ploua vreodată. Privesc pe geam şi văd frigul, nu îl simt, dar e acolo, chinuind suflete rătăcite. Aici e cald şi bine, în lumea poveştilor fără sfârşit. Îmi iau ochii de pe fereastră si mi-i îndrept către camera ce m-adăposteşte. E o bibliotecă adormită sub ploaia ce loveşte neîncetat. Locul e mare, iar aerul miroase a pagini îngălbenite de ani trecuţii, de momente uitate. Puţini trecători s-au oprit şi-au poposit aici, în camera unor aventuri nemaivăzute, în viaţa unor cărţi demult citite, în universul unor pagini scrise de imaginaţia unor alţi muritori. Însă, cei ce-au îndrăznit să se apropie, acum călătoresc, absorbiţi de şiruri de cuvinte, ce se opresc ...doar la sfârşit.
Eu am păşit în această clădire ciudată, doar pentru a mă apăra de ploaie. Nu am deschis nicio carte, nu am citit niciun cuvânt, de teamă că voi rămâne hipnotizată de poveste, la fel ca şi ceilalţi. Încă plouă... şi cu siguranţă nu se va opri în curând. Simt ochii critici ai copertri cărţii, privindu-mă insistent. Simt că trebuie să o deschid.
Îmi ridic mâna, convinsă să apuc cartea. O iau uşor şi o deschid. Nu trece o secundă şi mă alătur şi eu celor absenţi... în lumea aceasta.
Această povestioară este o întamplare imaginară pentru mine, însă poate să fie un fapt adevărat pentru altcineva.
Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" a ajuns să fie ,,a treia casă” pentru mulţi maramureşeni şi cu timpul şi-a câştigat o reputaţie excepţională în societate. Dar, cu siguranţă, ocupă şi un loc fruntaş printre bibliotecile judeţene din România. Instituţia este dispusă pe trei niveluri şi adăposteşte miliarde de cărţi organizate pe secţiuni: secţia pentru copii, împrumut adulţi, sala de lectură, secţia britannica şi american corner, secţia multiculturală, sala multimedia, cabinetul de istorie locală, sala artelor şi colecţiile speciale.
De asemena, Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu" rămâne activă mai ales pentru faptul că este casa expoziţiilor inedite, a lansărilor de carte şi adăposteşte centrul de voluntariat. O mulţime de adulţi păşesc zilnic în bibliotecă, însă elevii şi studenţii sunt cei mai numeroşi. Aceştia au la dispoziţie săli şi informaţii folositoare pentru a-şi face lecţiile.
Biblioteca continuă să încurajeze educaţia şi oferă posibilităţi nenumărate şi condiţii impecabile pentru dobândirea de noi cunoştinţe.
Teodora Lazar
Teatrul Dramatic
Teatrul de Păpuşi
Fanfara municipală
Colonia Pictorilor
În anul 1896, la iniţiativa lui Hollosi Simon, ia fiinţă Colonia artiştilor din Baia Mare, când maestrul vine de la Munchen cu toţi elevii săi. În 1901 se realizează prima şcoală de vară, creându-se astfel un drum favorabil artelor.
Şcoala Liberă de Pictură (azi Colonia Pictorilor) s-a înfiinţat în anul 1902, cu ajutorul unor donaţii din partea unor intelectuali ce au dorit să investească în promovarea artelor plastice. Deschizătorii acestei nobile activităţi sunt profesorii Lidia Agricola (desen artistic, pictură la secţia română) şi Weith Vasile (desen artistic, pictura la secţia maghiară), cât şi Makkai Paraschiva (desen, grafică şi artă decorativă la ambele secţii).
Iniţial, şcoala avea o sală mare de studii şi doua ateliere mici, edificiile având la un loc şase ateliere. Într-un timp relativ scurt, şcoala a fost recunoscută şi astfel, mulţi artişti au cerut corectură şi îndrumare de la maestrul Hollosi Simon, de la Torma Ioan, Ivanyi Grimwald, Bela si Ferenczi Karoly.
Dupa primul război mondial şcoala regresează. Din 1930 mulţi tineri talentaţi sunt daţi afară. Însă, sub conducerea lui Ziffer Alexandru, se întemeiază o noua şcoală, numita Şcoala de Arte Frumoase.
În prezent, Colonia Pictorilor are ca obiect de activitate expertiza tablourilor, artele vizuale, grafica, pictura, ceramica, sticla, metalul, lemnul, sculptura, design-ul şi arta foto.
Adresa: Baia Mare, str. Victoriei, nr. 21
Tel: 0262-275148; 0728-845480; 0728-849837;
E-mail: uapbaiamare@yahoo.com
Program: L-V: 8-14
(Jessica Boltya, Ştefania Cîmpan, Iulia Man)
Personalitati locale
Bibliografie
Monografia municipiului Baia Mare, Baia Mare, 1973;
Csoma, Gheorghe, Istoria oraşului Baia Mare de la începuturi până la Unirea din 1918, Ed. Helvetica, Baia Mare, 1999;
idem, "Umbre şi lumini. Istoria oraşului Baia Mare Între 1945-1989", Ed. Helvetica, 2001.
Filipaşcu, Alexandru, Istoria Maramureşului, Editura Gutinul, Baia Mare, 1997;
Ştef, Dorin, Maramureş brand cultural, Baia Mare, 2008
Redactor de pagină: prof. Anca Sabo
|
| Călătoreşti la Baia Mare? |
